Tăcere
s-a desprins din locul cel mai rău şi a înaintat.
spre orele amiezii distanţa dintre membre şi cer
e atât de îngustă
încât ochii se umplu de miez de pâine proaspătă.
ăsta nu e somn,
în depărtare zbiară o fiară; până la ea,
o lumină străpunge desişul milă după milă.
*
îşi legase o pânză peste gâtlej să nu se mai audă,
urmărind gesturile femelelor
şi puilor legănaţi la piept.
când bătea vântul, membrana se desprindea de la gât
- ei se auzeau înzecit
din pieile lor tăbăcite -
se aşeza pe vine şi aştepta,
răsucind în palme alveolele moi,
până cedau.
sudura dintre ele părea roasă în acele clipe
în care,
el mâna
primele fiinţe
spre tăcere
(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)