Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Agonie / Maria


Bianca David

03.07.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Agonie

"O să mor oricum!
O să mor!
O să mor!
Vreau să ies!
Vreau să ies şi nu pot.
Hitler a vrut război.
E vina lui!
O să mor prăjit
ca o bucată de carne
ce sunt.
Tatăl nostru care
eşti în ceruri,
La naiba!
Am un pistol
şi pot să pun capăt
repede durerii.
Dar e păcat!
Voi ajunge în iad
şi-acolo voi arde
o veşnicie.
Pot să-mi pun
pistolul la tâmplă
şi să scap.
Pot, dar nu vreau.
Nu vreau în iad.
Dar oricum
Acolo ajung.
Doamne, luminează-mă!
Doamne, iartă-mi păcatele!
Iartă-mi crimele!
Războiul e război şi
ştii şi Tu.
Am fost înrolat,
trebuia să trag.
Oamenii ăia poate
aveau familie şi
eu i-am omorât.
Iartă-mă, Doamne,
şi primeşte-mă
în împărăţia Ta!
Iartă-mi toate crimele!
Uită de fiecare glonţ
pe care l-am tras.
Uită! Uită că nu m-am
mai împărtăşit
de dinainte de război!
Uită tot ce-i rău
şi aminteşte-ţi de mine
de cel dinainte de război,
de cel care avea grijă
de familia lui şi de cei nevoiaşi.
Priveşte omul care-am fost
înainte de război.
Pe el să-l
ju
de
ci
A..
C..
U..
M...
..........................."

"Tânărul, Camil Vasilescu,
a murit sufocat într-un tanc
care ardea." a fost explicaţia
simplă a unui veteran, care
a vizitat familia Vasilescu.

"Dumnezeu să-L odihnească!"
fură cuvintele nevestei
care parcă uitase c-a avut un soţ
în război.

Oare Camil o priveşte acum
de sus sau de jos?


Maria

Mă născui în Orlea, aproape de Dunăre
Avui o mătuşă, care fu infirmieră
în Al doilea război mondial
şi care se stabili în Braşov,
unde-mi găsi un bărbat bun.
Mă măritai la 18 ani cu ditamai
bărbatu' bătrân şi chel.
Căzui grea de şapte ori, de şase
ori cu soţul.
Prima oară fură gemeni, dar
muriră înainte de naştere.
Apoi fu Nelu, Rodica, Dana,
Adriana, care ne părăsi la două
luni şi pe urmă Lucian.
Nu făcu bine doi ani Lucian
al meu că blestematu' de bărbatu-meu,
bătrân şi chel, dădu ortu' popii.
Aşa rămăsei cu patru copilaşi
Şi căutai de muncă.
Nu muncisem niciodată
Aşa că fu tare greu.
O făcui pe Rodica dădacă
şi pe Nelu îl lăsai să fie golan.
Nici nu crescură copilaşi
că mă îndrăgosti de Toader,
instalatorul, şi făcui cel
mai frumos copil.
O făcui acum pe Dana
dădacă şi pe copilul mic
nu-l dădui la şcoală.
Copiii mari şi mai mari
se făcură şi-şi luaseră
zborul supăraţi că cel
mic nu merge la şcoală.
O învăţat să scrie şi să
socotească de la Dana şi Rodica
Ce-i mai trebe'? Să mi-l
îmbolnăvească?
S-o făcut copilul cel frumos
mare şi nu merge la muncă.
Eu-s bolnavă şi pe moarte.

(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer