Direct în Olimp vei ajunge / Poem de dragoste cum o fi

Direct în Olimp vei ajunge

Întoarce-te cu faţa spre cele câteva resturi
de aureolă. Istoria trece cu gura încleştată
pe lângă numele tău. Ţi-e frică
să te prefaci că nu-ţi pasă, ţi-e frică?
O pereche de gheare creşte, uite cum creşte
surâzător în oglindă. Ai grijă ce spui:
un roi de muşte, primele idealuri, dezertori
şi fantome, toate vor susţine
că nu te-au văzut niciodată.


Poem de dragoste cum o fi

Dialectica se aşază-ntre noi şi brusc îi mai creşte-o cocoaşă.

Hotărât lucru, n-are rost să te-ntreb dacă auzi
ceasurile oraşului urlând după echilibru. Mai bine-ţi sărut
întâmplare cu întâmplare toată săptămâna trecută
pentru că fără un dram de căldură bravelor opţiuni
li se ofilesc obrăjorii. Vorbesc serios, orbul cu podoabe
(despre care credeam că se tot plimbă prin gura mea
smulgând de fiecare dată din rădăcini aceeaşi greşeală)
nici nu există şi tu ai dreptate, prea multe lecturi
modifică până la urmă chiar sensibilitatea retinei.
Îmi pare rău, dar din când în când, moartea sau neputinţa
sau vocea vecinilor îmi înfăşoară convingerile
cu sârmă ghimpată şi stau apoi anotimpuri întregi
să le oblojesc, uitând aproape complet
măreţia bucăţii de pâine câştigată de tine cinstit.
Spre binele binelui nostru promit să-mi răsfăţ
ca pe-un prunc simţul realităţii, să-l cântăresc zilnic
şi să-i arăt punctele cardinale ale dezordinii, promit
să-l răsfăţ chiar dacă am mărturisit uneori
că mă zbat zilnic într-o groapă comună în care
nu mai încape nici măcar un singur cuvânt.

(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)