Ascultă-i râsul...

"Priveşte-o. Priveşte-i ochii verzi, părul blond şi pielea bronzată. Urmăreşte-i linia interminabilă a picioarelor, unduirile şoldurilor şi plinul sânilor. Studiază-i mâinile, gesturile, zâmbetul. Ascultă cum vorbeşte, cum construieşte. Cum descrie. Urmăreşte-i frazele. Ascultă-i râsul. Şi spune dacă nu crezi că este cea mai frumoasă femeie pe care ai întâlnit-o vreodată."

"Cică a fost vreo 4 ani de zile cu S. De la el are maşina asta. L-a lăsat, că a găsit altul mai plin de bani".
"A, cum, nu ştii? Se ceartă absolut îngrozitor cu socrul ei. Nu o suportă, cică e prea independentă".
"Mi-a spus mie cineva că a văzut-o sâmbăta asta la mare. Era cu unul. Altul decât bărba'su'..."
"Nu se uită asta, mă, la tine! Păi tu nu ştii cu cine a umblat ea până acuma? Ce poveşti romantice? Arată-i ce maşina ai şi ce maşina îi faci ei cadou şi o cucereşti pe loc!"


Când am auzit de Maria, acum mai bine de 3 ani, ştiam deja despre ea tot ce se putea şti. Că e frumoasă. Că e educată şi inteligentă. Că e o apariţie. Că are un job bine plătit şi propria ei casă. Că umblă numai după tipi cu bani. Că s-a măritat din interes. Că îşi înşeală bărbatul. Că a avut iubiţi cu nume sonore.

Trăiesc în România, draga de ea. Am catalogat-o pe Maria fără ca măcar să o fi întâlnit o dată în viaţă.

"Cât timp am fost eu cu S.? 4 ani..."
"Şi de ce v-aţi despărţit?"
"Ajunsesem să am 48 de kile şi trecusem pe antidepresive. Mă teroriza".

Stau în faţa ei şi o rog să îmi povestească.

"L-am cunoscut pe vremea când nu avea decât un Opel vechi luat la mâna a şaptea. Era fermecător, atent, bun. Mă iubea. Eu lucram, aveam banii mei, eram simpatică şi plină de viaţă. Era o mândrie să apară oriunde cu mine în lume. A fost frumos o vreme.
Apoi a început să facă bani. Mulţi. Şi-a luat prima maşină străină - un Mercedes nu-ştiu-de-care. Eu vroiam să vorbim despre noi. El îmi vorbea despre Maşină. Maşină cum nu mai aveau decât doi dintre cei mai bogaţi oameni din România. Mă punea să mă descalţ când urcam în ea.
Stăteam în cadă amândoi, cu lumânări aprinse de jur împrejur. El le stingea, ca să nu îi afume pereţii din noua lui casă.
Eu vroiam să cântăm colinde şi să ne plimbăm seara de mână prin parc. El îmi cumpăra bijuteriile şi maşinile care îi plăceau lui.

Apoi a murit tata şi mama a plecat din ţară. Eram singură. Complet singură. Numai cu el. Mă urmărea oriunde mă duceam şi îmi înregistra telefonul. Seara ajungeam acasă şi îmi spunea cu precizie de secunde unde am fost şi cu cine am vorbit în ziua aceea.
Pe urmă a fost povestea cu pisica..."

"Pisica?"

"Pisica mea iubită, pe care o aveam de mulţi ani. Dormea cu mine în pat. El o ura. Lăsa păr - doar ce altceva poate să lase o pisică!? Şi îşi ascuţea ghearele pe canapeaua lui din piele de un infinit de dolari. Din casa lui cea nouă. Din sufrageria, pardon - livingul lui de 30 de mii de metri pătraţi. A hotărât să îi facă pisicii o cuşcă în garaj şi să o închidă acolo.
Aşa că mi-am luat toate cele 48 de kile ale mele, pisica în braţe şi antidepresivele şi m-am dus la veterinar ca să îi amputeze ghearele pisicii. Cum să închidă pisica într-o cuşcă? A stat bandajată la lăbuţe o săptămână. El m-a lăsat să dorm din nou cu ea în pat în săptămâna asta. Apoi am dus-o iar la doctor, ca să îi scoată bandajele. Bietul animal, când a simţit mirosul de cabinet şi l-a văzut pe doctor, a făcut infarct şi a murit în braţele mele."

"Dumnezeule!"

"Am hotărât să plec la mama o perioadă, ca să mă liniştesc. Pe scara avionului mi-a spus: "Nu uita că eşti femeia vieţii mele. Peste o lună ne căsătorim". Am ajuns la mama. S-a îngrozit când m-a văzut cum arătam. Am intrat în casă, i-am povestit tot. Apoi l-am sunat şi i-am spus că s-a terminat... Mă urmăreşte şi acum, după atâţia ani. Îmi trimite rapoarte - ştie tot ce fac..."

O ascult pe Maria povestind în stilul mucalit şi autoironic. Îndrăznesc să o întreb de căsnicia ei proaspăt încheiată. Îmi vorbeşte despre lacrimi, durere, iubire, oameni cu suflet mare şi bun şi oameni necompatibili. Despre sarcina pierdută şi lunile de agonie de după aceea. Despre singurătate. Despre momentul în care au depus actele de divorţ şi au început amândoi să plângă în hohote. "Ne ţineam în braţe şi ne încurajam unul pe altul. Lasă, Puiule, că o să fie mai bine. O să vezi". Despre omul care îi este cel mai apropiat prieten, dar nu îi poate fi şi soţ. Despre o femeie de 30 de ani, care vrea să ia totul de la capăt. Despre frică. Îmi vine să o strâng în braţe şi simt că îmi dau lacrimile când îi văd privirea.

Brusc schimbă subiectul. Îi face ei bine:
"Şi cu soţul meu am avut o istorie frumoasă cu o pisică... Îmi doream atât de mult să am o pisică, încât eram gata să adopt orice animal găsit la ghena de gunoi. Am început să căutăm anunţurile cu pisici din Formula AS. Şi am căutat împreună, timp de 3 luni, o pisică cu faţă de Matilda. Aşa am vrut noi să o cheme pe pisica noastră. Matilda. Am găsit-o până la urmă. Acum stă la mine şi el vine măcar o dată pe săptămână să o vadă. Sau sună să mă întrebe: Ce face Matilda?"

O privesc în continuare şi zâmbesc. Îmi amintesc de poveştile vechi care mi-au prezentat-o acum mai bine de 3 ani. Am catalogat-o atunci pe Maria fără ca măcar să o cunosc...

Mă gândesc la aparenţe. Dacă eşti străin în România vei spune, văzând-o pe Maria, ca româncele sunt cele mai frumoase femei din lume.
Dacă eşti femeie obişnuită, ca mine, şi trăieşti în România, văzând-o pe Maria o vei bârfi cu prietenele la o cafea, pentru că dă bine. "De la el are maşina asta. L-a lăsat, că a găsit altul mai plin de bani".
Dacă eşti bărbat şi locuieşti în România, văzând-o pe Maria spui "Nu se uită asta, mă, la mine!"

De ce mai multe ori, în România, draga de ea, ambalajul spectaculos, ochii verzi, părul blond şi pielea bronzată, linia interminabilă a picioarelor, unduirile şoldurilor şi plinul sânilor, te fac să nu mai vezi dincolo. Decât dacă ea stă de vorbă cu tine.

Dacă o vei cunoaşte vreodată pe Maria studiază-i mâinile, gesturile, zâmbetul. Ascultă cum vorbeşte, cum construieşte. Cum descrie. Urmăreşte-i frazele. Ascultă-i râsul. Şi spune dacă nu crezi că este cea mai frumoasă femeie pe care ai întâlnit-o vreodată.