24.09.2015
Din răsuflarea ta inspiră-mă. Cu privirea ta pătrunde-mă. În atingerea ta topeşte-mă. Reîntregeşte-mă cu braţele, remodelează-mă cu buzele. Dă-mi fiori cu genele, cu sărutul tău de fluture. Cu paşii tăi îndrumă-mă. Cu vocea ta alină-mă. Alintă-mă. Cu prezenţa ta sprijină-mă. Dă-mi de înţeles cu muzica. Fă-mă să mă fâstâcesc prin apropouri. Imită-mă. Fă-mă să râd. Fă-mă să plâng. Fă-mă să fiu. Fă-te să-mi fii. Să vii. Să stai. Să rămânem. Să facem lucruri măreţe. Să schimbăm lumea în irisul nostru. Mintea şi sufletele să ne fie prezente, dar într-o altă parte a Universului. Acolo unde ne place şi unde ştim numai noi. Să strângem cutii cu amintiri. Să vezi stele căzătoare, să-ţi pui dorinţe, iar eu să ţi le îndeplinesc. Mişcă-mă pe mine, în mine. Prin tine să fiu fără teamă. Cu tine să fiu tot ce n-am visat. Pe tine să fiu plină de elan. Sub tine să fiu cea mai vulnerabilă. Tu eşti tot ce mă face mai om. Noi suntem tot ce mă face mai eu, pentru că numai cu tine îmi pot da seama cât sunt cine sunt şi cât sunt altcineva.

Eşti aici, acum. Acum-ul următor nu ştim ce este. Nu ştim dacă doare sau dacă trece. Nu ştim dacă ne omoară sau dacă ne face mai puternici. Ştim doar că e. Şi eu şi tu, suntem. Restul e vânt.

Să mă ştii. Voi fi acel fior. Să mă ţii. Şi apoi să fii mai tu, cu noi plutind, ca o adiere...

P.S.: Sunt aici, oricând vrei să fim furtună.

0 comentarii

Publicitate

Sus