Dansând cu Woody Allen

Când m-a invitat, o văzusem de câteva ori la dans, şi mai schimbasem câteva cuvinte o dată, la un bistrou, când vorbisem despre filme.
- Vrei să vezi un film de Woody Allen? Am o întreagă colecţie acasă.
- Oricând cu cea mai mare plăcere.
- Ce zici de seara asta?
- De ce nu?

Am condus-o acasă, o garsonieră dintr-un bloc din anii '80. Am parcat maşina pe aleea îngustă şi aglomerată din spatele blocului. Am urcat pe scara de serviciu, prin spatele ghenei de gunoi.
- Să nu faci zgomot! Am nişte vecini suspicioşi.
- Bine, o să tac până ajungem înăuntru.
- Intră tu mai întâi. Eu mă duc la baie să-mi pun nişte haine de casă. Nu stau niciodată în casă cu hainele cu care am fost afară.

Am intrat în cameră şi am căutat un scaun. Am găsit un singur fotoliu în dreptul mesei, care servea şi de birou. N-aveam de gând să mă aşez acolo, aşa încât m-am aşezat pe marginea patului, cu grijă, pentru că purtam haine de stradă. Cum ea întârzia, m-am lăsat totuşi puţin pe spate. În liniştea care s-a făcut, obosit cum eram după dans, am fost curând pe punctul să aţipesc. Când a intrat în cameră, am făcut eforturi să mă ridic, şi să nu par adormit.
- Te-ai aşezat pe pat cu hainele de afară.
- Da, mi-am dat seama că n-ar fi trebuit, dar n-am găsit unde altundeva să mă aşez. N-am haine de schimb, dar pot să-mi dau jos hainele de stradă.

N-a răspuns nimic. Mi-am dat jos pantalonii şi cămaşa. Le-am lăsat pe jos la capul patului. În boxeri şi tricou, m-am aşezat turceşte pe pat şi m-am învelit cu aşternutul. Ea, în haine de casă, a căutat un DVD, a pornit filmul - un Woody Allen mai vechi, pe care însă nu-l mai văzusem, a stins lumina, şi s-a aşezat pe pat, lângă mine, dar peste aşternut. Părul îi era parfumat. I l-am atins, după care mâna mea i-a coborât pe umeri. Am tras-o încet spre mine. Nu s-a opus. Am îmbrăţişat-o din spate. Deşi părea interesant, n-am urmărit filmul mai mult de câteva minute, după care am sărutat-o pe ceafă. S-a întors spre mine, privindu-mă întrebător. Am strâns-o blând în braţe. S-a desprins încet de mine, s-a dat jos din pat, şi a oprit filmul. A aprins o mulţime de lumânări de pe jos şi de pe marginea ferestrei, şi s-a urcat din nou în pat. Ne-am culcat îmbrăcaţi, ea cu faţa la marginea patului, eu cu pieptul lipit de spatele ei. Şi-a tras puţin părul de sub braţul meu, apoi am stat nemişcaţi. După o vreme s-a dat jos din pat să stingă lumânările. S-a făcut întuneric.
- Nu pot să dorm decât la margine.
- Dormi unde vrei. Este patul tău. Eu pot dormi oricum.

N-a fost chiar aşa. Deşi eram obosit, n-am adormit imediat, aşa cum se întâmplă când dorm în patul meu. Am simţit-o trează, puţin agitată, până când la un moment dat s-a liniştit. Adormise. După o vreme, a început să respire altfel, cu un fel de sforăit uşor. Era prima dată când auzeam o femeie sforăind. Un zgomot destul de delicat, care spre surprinderea mea, nu m-a împiedicat să adorm. Am avut un somn uşor, cu multe momente de semi-trezie. Ea a rămas toată noaptea pe o parte, cu spatele la mine.

N-am făcut dragoste decât către dimineaţă, după ce s-a întors cu faţa la mine.

Bucureşti, 2011 (revizuit 2015)