Cormorani pescari pe râul Li (China - ziua 17)

Am renunţat la ecologie şi la sportivitate azi şi ne-am întors la mult mai comodul şi mai capabilul scuter. Încă obosiţi, ne-am gândit să ne relaxăm pentru început într-una dintre peşterile multifuncţionale din împrejurimi, Buddha Water Cave, ce include o baie cu nămol şi o purifiere în apă termală.

Aţi vizitat vreodată o peşteră mare şi răcoroasă în costum de baie, în timp ce toţi în jurul vostru sunt complet îmbrăcaţi? Ei bine, eu nu am făcut-o până acum, dar astăzi am reuşit, cu ajutorul barierei lingvistice atât de greu de trecut uneori. Când i-am arătat la început costumul de baie domnişoarei ce ne-a însoţit ulterior prin peşteră, mi-a zis / arătat să mi-l pun pe mine, iar când i-am arătat hainele de pe mine, mi-a arătat la rândul ei dulapul. Ce era să fac? I-am urmat întocmai indicaţiile monosilabice.


Abia după ce m-am regăsit în această ţinută sumară traversând mai întâi curtea exterioară în timp ce toţi chinezii ce pierdeau vremea pe acolo se holbau la mine, apoi pasaj după pasaj subteran, în timp ce toţi ceilalţi vizitatori erau îmbrăcaţi normal, m-am întrebat dacă domnişoara a vrut să-şi bată joc de mine sau pur şi simplu n-am înţeles ce a vrut să spună. În sfârşit, după câteva opriri pentru identificat în stalactite diverse părţi din păsări, animale şi un întreg buddha (pe ăsta chiar l-am văzut, restul erau mai mult imaginative), ţinuta mea ridicolă a devenit necesară, deoarece ajunsesem la bazinul cu nămol. Având un avantaj asupra celorlalţi turişti care abia atunci s-au dus să se schimbe, ne-am introdus în bazinul cam întunecat şi plin cu nămol. Ei se lăudau că zeama vâscoasă şi destul de rece, maronie la culoare, care la fund devenea un clei lipicios în care picioarele îşi găseau cu greu stabilitatea, are vreo 20 de minerale şi este foarte benefică pentru piele. Şerban s-a bălăcit în ea cu aceeaşi plăcere cu care ar fi făcut-o un bivol de apă, scufundându-se complet, la fel ca animalul mai sus menţionat. Eu însă, am intrat cu mult mai multă reticenţă şi am ieşit într-o mare grabă. Abia în următorul bazin, cel cu apă fierbinte, termală, m-am putut relaxa.


După aceea, nefiind condiţionaţi de rezistenţă fizică, am condus la întâmplare, printre munţi, până în oraş şi înapoi şi a fost rândul meu să fac nişte poze, dar din mers, de pe locul din spate al scuterului. Pe aici, nu numai femeile dar şi bărbaţii au grijă de copii, diferenţa constând în faptul că majoritatea femeilor îşi poartă pruncii în spate, legaţi în nişte faşe, iar mititeii, din cauză că sunt căraţi aproape peste tot în felul acesta, ajung să adoarmă în cele mai ciudate poziţii. Apoi, o altă ciudăţenie culturală este aceea că n-am văzut copii mici purtând pampers, ci nişte pantalonaşi despicaţi între picioare, ce lasă uneori se vadă funduleţul lor rozaliu. Industria Pampers încă nu a ajuns aici!


Seara am încheiat-o cu o mult prea turistică prezentare a uneia dintre vechile tradiţii pescăreşti din zona, pescuitul cu ajutorul cormoranilor. Pe vremuri, acesta era modul în care pescarii prindeau peşti, adică ei nu prindeau nimic, ci cormoranii dresaţi de ei. Mergeau noaptea, cum am fost şi noi, probabil peştii dorm la ora asta, iar cormoranii, ce au găturile legate cu aţă ca să nu poată înghiţi peştii, se scufundă şi dacă cumva găsesc ceva, sunt agăţaţi repede de pescar când se ridică la suprafaţă şi forţaţi să scuipe peştele prins.


Însă, cum turismul a luat un mare avânt şi cantitatea a luat locul calităţii, prezentarea acestei vechi tradiţii lasă mult de dorit. În primul rând, pescuitul a avut loc pe răul Li, în port, unde, în afara luminilor moderne de pretutindeni care te ţineau prea bine ancorat în prezent, peşti nu prea existau, aşa că toată captura s-a limitat la 5 peştişori amărâţi, fiecare de mărimea unui deget. Apoi, toată tevatura a durat maxim jumătate de oră, în zumzăitul motorului bărcii noastre şi al generatorului de curent de pe barca pescarului, pentru că nu folosea o lampă cu gaz, ca pe vremuri, ci un bec electric. Iar preţurile au crescut în pas cu vremurile şi dacă ghidul meu, editat acum 4 ani, spunea că ar trebui să coste 5 lei, acum preţul e de 8 ori mai mare, fiind de 40 de lei.

Pe data viitoare...