"Reflectările carnaţiei ce se datoresc luminii ce vine de la altă carnaţie
sunt mai roşii şi de un încarnat mai viu decât orice altă parte a trupului uman"
Leonardo Da Vinci-"Tratat despre pictură"
Fără doar şi poate că e adevărat. O femeie fotografiată în preajma unui bărbat va avea pielea cu totul altfel decât una pozată în pustnicie. Nu spun o noutate prin faptul că pielea femeilor albe nu este pe deplin pură din punct de vedere cromatic, ci când palidă, când arămie, roşiatică pe la încheieturile degetelor şi uşor albăstruie acolo unde se întrevăd venele, vineţie la cearcăne, o idee mai întunecată acolo unde se împreunează cu părul. Un braţ înţepat de un bondar va avea în acel loc o pată roşie. De pe trupurile bronzate nu lipsesc dungile de la costumele de baie şi zonele ca laptele de pe sâni şi fese. Hainele închise la culoare fac pielea mai deschisă decât e în realitate, şi invers, carnea pare mai întunecată de e acoperită de veşminte albe. Deşi omul nu e cameleon, şi deci nu-şi schimbă culoarea, să observăm cum căldura unor grâne aspre se reflectă pe trupurile tinere. Un trup de femeie încălzit de foc sau de bărbat va arăta cu totul altfel, la fel, o pasăre cu penaj închis va prinde în penele sale reflectările din razele solare şi cele din foc. Să nu uităm că urechile unui călugăr tânăr ce se roagă noaptea să fie ferit de păcate, vor fi transparente, privite din spate, din cauza lumânărilor aprinse în biserică. Vor iradia căldură prin norii de tămâie.