M-am întîlnit cu nişte studenţi americani de la universitatea din Seattle şi cu profesoara lor, Ileana Marin, care predă aici literatură comparată. Şi ne-am aşezat pentru prînz la un restaurant din campus. Am tot stat, am tot vorbit şi, la un moment dat, cu scuzele de rigoare, am ieşit la o ţigară.
"Man, atenţie cu ţigara - mi-a spus un student -, că trebuie să fumezi la zece picioare de intrarea în restaurant, aşa-i legea pe la noi". Dure legi mai au ăştia pentru fumători. Tragi din ţigară cu spaimă chiar şi în mijlocul parcului, străzii, lacului. Aproape peste tot e interzis, te aştepţi ca oricînd un lunetist de pe o clădire alăturată să te ia la ochi, odată ce ţi-ai pus ţigara în gură, să ţi-o aprindă cu raza laser de la puşcă, cît îţi fixează cătarea pe frunte.
În primul rînd, eu nu prea ştiu ce înseamnă zece picioare. Apoi, afară, am constatat că sînt vreo cinşpe restaurante unul lîngă altul. Cum să-ţi dai seama că eşti fix la zece picioare de uşa lor? Nu în ultimul rînd, pentru că n-aş fi vrut să mor împuşcat în America pentru o ţigară, aproape că m-am dus să fumez în alt cartier. Bun, am fumat cu frica-n sîn şi acolo, apoi am realizat o mare problemă: nu mai ţineam minte din ce restaurant am ieşit. Ştiam că e ceva gen indian, thailandez sau pakistanez. Însă toate cele cinşpe restaurante erau ceva gen indian, thailandez sau pakistanez. Le-am luat la rînd. Cam toate arătau la fel sau cel puţin aşa îmi părea mie de la ameţeala dată de schimbarea de fus orar. Aşa că mi-a luat măcar un sfert de ceas ca să revin jenat la masa unde mă aşteptau amicii mei. Timp în care mi-a venit o poftă nebună să-mi bag picioarele şi să mai ies la o ţigară.
2.
Ies în faţa unui restaurant să fumez. Găsesc şi o bancă legală pentru asta (la zece picioare de ieşire). Mă bucur. Apare un homeless de culoare. Pare că vrea o ţigară. I-aş da, dar nu e interesat de ce prostie am eu în gură: el credea că fumez marijuana.
- Ştii că e legal să fumezi marijuana în Seattle? mă întreabă.
- Da, dar nu mă interesează, îi spun.
Întreabă de unde sînt.
- Aaa, România? Ştiu totul despre România, zice el.
- De unde?
- De la un prieten de-al meu jamaican care are un prieten român.
- Ce ştii?
- Despre Nikalai Ceaikovski.
- Care dintre ei, compozitorul sau dictatorul? îl întreb.
- Dictatorul.
Of course.
PS (ce-am mai văzut între timp):
