La aniversarea unui om onorabil

Ion Ionescu nu e nici rece, dar nici prea cald, nici prea pedant, dar nici un zăpăcit; firea lui înfăţişează întotdeauna calea de mijloc: este un om onorabil, decent, drăguţ şi nostim.

A absolvit liceul cu o medie decentă, a trecut prin facultate în mod onorabil, la grămadă cu ceilalţi (la secţia "cu plată", cu plata lui ta-su), după care a ajuns prin pile un băiat de firmă onorabil la o firmă onorabilă.

Ion Ionescu (Johnny pentru amici) a frecventat numai acele locuri onorabile, unde se întâlnesc grămadă băieţi onorabili cu fete onorabile, ca să se căsătorească onorabil şi să facă plozi onorabili. A făcut, ce-i drept şi fapte neonorabile, dar văzând că cei ca el făceau la fel şi nu le consideră neonorabile, a început şi el să creadă că aceste fapte sunt onorabile. Aşa că Johnny Ionescu s-a căsătorit cu o fată drăguţă şi nostimă, cu care are doi copii drăguţi şi nostimi. A spune că Ion Ionescu s-a căsătorit pentru că s-a îndrăgostit şi a găsit în fata drăguţă şi nostimă un ideal, ar fi tot atât de neadevărat ca a spune că s-a însurat pentru că cei din jur aprobau această alegere onorabilă, decentă, drăguţă şi nostimă. Ion Ionescu s-a căsătorit din ambele considerente, căci el urmează, cum spuneam, întotdeauna calea de mijloc.

Johnny Ionescu se îmbracă decent, la fel ca toţi colegii lui din grămadă. E tuns scurt, dar drăguţ, şi are în general un aer de bodyguard nostim. Mănâncă decent de trei ori pe zi, urmând decent preceptele alimentaţiei raţionale, unica (şi drăguţa) credinţă-ideologie în care crede. Îşi face timp pentru sex decent, practicat decent, la intervale decente.

Johnny Ionescu nu e prost grămadă, ci gândeşte decent şi rar, la fel ca grămada de băieţi de firmă din jurul său. Munceşte mult (dar în limite decente) fiindcă visează să ajungă un manager onorabil. La slujbă îi place să se poarte decent, aproape drăguţ cu oamenii care depind de el, dar îi place şi ca aceştia să simtă că ar putea "întoarce foaia" şi ar putea să nu mai fie deloc onorabil, decent, drăguţ şi nostim. Faţă de şefi alege calea să se facă drăguţ, nostim, măscărici spun unii (duşmanii săi, desigur!). Doarme decent opt ore pe noapte, când are vise drăguţe şi nostime despre viitorul său manageriat.

Din cauză că munceşte mult, iar în timpul liber este ocupat mult cu iphone-ul sau cu smartphone-ul, Ion (Johnny) Ionescu nu are timp pentru viaţă personală sau intimitate. Dar se distrează drăguţ şi nostim tot la grămadă, cu alţi băieţi de firmă drăguţi şi nostimi. Iar el se simte nostim şi drăguţ în mijlocul semenilor săi. Se abţiguieşte decent o dată pe lună, dar nu la serviciu.

Johnny Ionescu emite la comandă sau fără platitudini decente din manuale de management decentissime şi care-i ţin loc de gândire proprie, căci modelul său este acela al managerului american. De aceea foloseşte romgleza de serviciu, cum se practică în grămada lui. Bagă mereu în conversaţie cuvinte drăguţe: trendy, well, catchy... Este gata să accepte orice challenge-uri, vorbeşte informal, dar smart, într-un stil funny, cu tentă de entertainment. Imediat te întreabă What's the point? şi te avertizează că ai nişte probleme de mindset când eşti sub pressure. Merge la petreceri onorabile cu the significant other, dar "are decât o idee" about that: să stea puţin şi... hai să let it go.

La firma de băieţi de firmă onorabili, cu comportament standard onorabil, Johnny Ionescu este apreciat de semenii săi şi invidiat de colegii mai nou intraţi în grămadă. Discuţiile decente cu colegii, agapele cu nostimade, micile aventuri extraconjugale - toate îl fac să se simtă mulţumit de viaţă. Simte că viaţa lui merge aşa cum socoteşte el că trebuie să meargă: onorabil, decent, drăguţ şi nostim.

Onorabile Ion Ionescu zis Johnny, îţi urez o carieră onorabilă, o viaţă lungă, decentă, drăguţă şi nostimă şi te bag în pizda mă-tii.