Din mers, de pe trotuarul întunecat de copaci, pare că aud vocea unui cetăţean care mă strigă:
- Domnu', domnu'! Staţi oleacă.
Vreau să trec nepăsător mai departe, apoi începe să mă mustre conştiinţa. Dacă e un om în nevoie? Opresc, dar nu-l văd încă bine pe apelant.
- Bună seara, îmi strigă prietenos vocea.
- Bună!
- Ce mai faceţi, vă plimbaţi cu bicicleta?
Omul are spirit de observaţie. Sau mă ia pe departe, trage de timp. Sigur îmi cere ceva. Încep să pariez în minte: bani sau o ţigară.
Mă apropii şi îl văd mai bine. Iese şi el pe jumătate la lumina neoanelor, ca dintr-o grotă. E băut, dar nu mort de beat. Mai degrabă în curaj:
- Nu cumpăraţi un estictor?
Mă abţin să nu izbucnesc în râs.
- Un ce?!
- Un estinctor.
Trage din întunericul copacilor un extinctor mai mare decât cel obişnuit, de maşină. Îl ia în braţe şi mi-l prezintă:
- Marfă bună!
Mă gândesc de unde l-o fi având. Pare că ezitarea mea îi creează speranţe, aşa că i le tai scurt:
- Mulţumesc. Nu.
- Hai, că-l dau ieftin.
Începe să mă roadă curiozitatea.
- Cât?
- Douăzeci de lei.
Îmi stârneşte cheful de negociere:
- Mult.
- Hai zece.
- Nu, nu-mi trebuie.
Cetăţeanul e evident necăjit, dezamăgit de o aşa remarcă.
- Haideţi, domnu', nu găsiţi unul mai ieftin nici în bazar.
Plusez.
- Dar merge?
- Merge, dă-l dracu', de ce să nu meargă? Îl putem verifica.
- Cum?
- Tragem aşa de aici!
Îmi arată cu gesturi imaginare procedura.
- Şi dacă aşa se consumă, zboară toată soluţia din el?
Cu întrebarea asta îl cam închid. Îl scot tot eu din încurcătură, trecem peste momentul penibil:
- Ei, nu-i nevoie acum. Întrebam şi eu de curiozitate. Nici n-am ce face cu el.
- E bun la incendii.
- Păi, am unul la maşină.
- Ăsta-i mai mare. E de tren. Ăla de maşină nu-i bun la incendii mai mari, insistă el să-mi aducă şi mai multe argumente.
- La incendii mai mari, fug şi chem pompierii, nu dau cu extinctorul.
- Până vin pompierii, e bine să aveţi lucrul dumneavoastră.
Îmi aprind o ţigară, ca să rumeg sfatul profund.
- Nu, nu cumpăr. Nici dacă l-aş vrea, n-am cum să-l car până acasă.
- Vă ajut eu.
- Nu, iau o decizie finală. Noapte bună.
- Dar îmi daţi şi mie o ţigară?
Îi dau una. I-o şi aprind.
- Noapte bună, îmi spune el.
Îşi ia extinctorul sub braţ şi se îndepărtează pufăind din ţigară.
PS (ce-am mai văzut între timp):
