Noi, poporul de pescari din insula Baba / Rugăciunile de vineri / Spitalul de copii, Bucureşti

Noi, poporul de pescari din insula Baba

Mamele noastre plâng cu faţa la pământ
sărate, lacrimile lor în mări se strâng
 
Taţii trag la vâsle dur, neînfrânt
dar, îngânduraţi, pe uscat au pasul blând
 
Marea ne respectă, trădarea vine pe pământ
nopţile-s negre, zilele şi mai mult.
 
Plutim, navigăm, pescuim, hrănim.
La picioare înotătoare, în păr frunziş.
 
 
Rugăciunile de vineri
 
În al şaselea rând al credincioşilor,
unde bomba sfâşie
cinci rânduri din faţă
multe rânduri în spate,
în rândul şase
atacatorul sinucigaş.
 
În al şaselea rând al credincioşilor
ţara s-a sfâşiat
nu o dată
ci totdeauna.
Despărţirile sunt înghesuite,
confuze, grele.
 
În al şaselea rând al credincioşilor
se pune lesa câinilor pe credincioşi,
se clădesc bariere de piatră,
se lansează bombe cu împrăştiere,
se schilodeşte viitorul,
se-ngroapă exuberanţa de vie.
 
În al şaselea rând al credincioşilor
pe 7 mai 2004
nu mai sunt cinci rânduri în faţă,
nici multele rânduri din spate
la moscheea Hyderi printre ruine
şezum şi plânsem.
 
 
Spitalul de copii, Bucureşti
 
Dr. Dan Katana
îngrijeşte copiii.
Abandonaţi ori născuţi bolnavi.
 
Încearcă să dea sens
poemelor neterminate ale lui Dumnezeu.

(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)