Mergeam prin Balcic
Mergeam prin Balcic prima oară,
Sub nori scânteia sură marea,
Din pomi cădeau salbe de aur,
Pe stânci fulgerau cormoranii.
Ce nou îmi părea peisajul
Pe care-l știam din tablouri!
Prin aerul rece trecuse
Un stol de poeme uitate.
Doar umbra bunicilor... pașii,
Dulceața-nseratelor vremuri,
Bătaia în poartă și casa
Deschisă ca scoicile goale...
Maternă
Ce transparentă ești acum...
Mă uit la tine și văd norii
Cum se subție în văzduh,
Te chem și lung încep să sune
Departe... razele în brazi.
Cobori în gânduri netezind
De valuri mintea-mi rătăcită
Și dacă fac un pas în gol
Devii pământul de sub talpă.
Mă mișc în tine ca un prunc:
Ești înăuntru și-n afară,
Să nu mă naști, vreau să rămân
Asemeni ție, nevăzută.
(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate