Simona Halep și Irina Begu ne fac mai interesantă a doua săptămână de Roland Garros.
Ilie Năstase a descoperit meseria de reporter TV la 70 de ani și își intervievează compatrioatele care au reușit să intre în "optimi" la Roland Garros. A mâncat o viață întreagă pâinea dulce a copilului teribil, să vadă și el cum e cu microfonul în mână, când stai la bunăvoința "subiectului"! Acum însă vom vorbi mai puțin despre cel care câștiga glorios Openul francez în 1973, fără să piardă vreun set, și mai mult despre Simona Halep și Irina Begu. Prin ele, vom trăi și emoțional a doua săptămână de la Roland Garros, uitând o vreme de bandajul de pe mâna lui Alibec.
Naomi, obstacolul de 1,80 metri
Simona Halep aparține categoriei favoritelor care își respectă statutul, lucru nu atât de ușor date fiind turbulențele din turneul feminin. În general, dar și în particular la Paris 2016. Vezi eliminările Angeliquei Kerber și Victoriei Azarenka. Meciul Simonei din turul al treilea, contra japonezei cu tată haitian, Naomi Osaka, nu a fost simplu, începând cu un set pierdut (4-6), plus o rachetă ruptă la (de) nervi. Naomi, o fată de 18 ani și 1,80 metri, cu masă musculară demnă de o discobolă, servește constant cu viteze de peste 180 de kilometri pe oră. Lovește plat, nu joacă la alibi, pe principiul tineresc totul sau nimic.
Pe când planul B?
Revolta Simonei a prins contur în setul secund, din fericire în planul jocului. Plimbată stânga-dreapta, cu traiectorii în unghiuri din ce în ce mai ascuțite ale mingilor trimise peste fileu, japoneza a fost obligată să greșească mai mult sau pur și simplu a fost pusă în imposibilitatea de a returna. 6-2 în setul al doilea, apoi 6-3 în decisiv înseamnă o victorie de parcurs, care începe să șteargă impresia neplăcută din 2015, când Halep se oprea în turul secund la Roland Garros. În continuare, eleva lui Darren Cahill are probleme cu serviciul - procentul de reușită la primul este constant pe la 50%, al doilea este prea accesibil adversarelor. Ar mai fi de pus la punct un plan B, inexistent din câte îmi dau seama, dar asta presupune o variație a tenisului practicat pentru care Halep nu pare încă pregătită. Zic, nu dau cu parul (racheta).
Drumul spre Top 10
Irina Begu își însoțește compatrioata în a doua săptămână de la Roland Garros după încă un meci în trei acte, de data asta în fața nemțoaicei Annika Beck, a 39-a în ierarhia WTA. A defilat în setul decisiv, etalând un tenis de o calitate demnă de o jucătoare de Top 10. Mingi lungi, lovituri puternice, incursiuni energice la fileu. Încredere, parcă și o deplasare mai bună. După ce a supraviețuit nesfârșitei întâlniri cu americanca Vandeweghe, 3 ore și 37 de minute de chin amestecat cu ambiție, de supliciu și de voință lucidă, Irina putea sucomba în mulțumire de sine și epuizare fizică. Am văzut însă versiunea cea mai bună a Irinei, ceea ce înseamnă că pentru unii oameni succesul este combustibilul ideal.
Spre o semifinală românească?
Nu am idee cum vor arăta optimile de finală în care Simona Halep a va întâlni pe Samantha Stosur (pe care tocmai a învins-o la Madrid), iar Irina Begu pe americanca Shelby Rogers, surprinzătoarea învingătoare a Petrei Kvitova. Mă abțin de la profeții într-un sport în care imprevizibilul este suveran. E preferabilă postura de suporter mulțumit că două compatrioate sunt printre cele mai bune 16 jucătoare de la Roland Garros. Despre suferințele suporterilor care visează o semifinală românească la Paris, săptămâna următoare. Când fantezia poate deveni realitate.