Euro 2016 - Ciocnirea civilizaţiilor

În optimile de finală ale Euro 2016 care vor începe mâine, 25 iunie 2016, Spania va întâlni Italia. În "sferturi", învingătoarea va juca, în lipsa unei surprize majore, cu Germania. În semifinale, câştigătoarea acestui duel va întâlni, cel mai probabil, Franţa sau Anglia. Una peste-alta, lucrurile sunt clare: în cel mai fericit caz pentru tradiţia fotbalistică europeană, doar una dintre cele 5 campioane mondiale pe care le-a dat, de-a lungul timpului, Europa (Germania, Italia, Spania, Franţa, Anglia), va juca finala de la Paris. La nivel de campionat european, quinta roială de mai sus a câştigat 9 din 14 ediţii, ocupând locul 2 în 6 cazuri. Celelalte 5 campioane europene all-time (Rusia, Cehia, Olanda, Danemarca, Grecia) nu se mai află în competiţie.

Pe cealaltă jumătate de ţintar, găsim "nouă Europă" fotbalistică. Ţara Galilor, Irlanda de Nord şi Islanda sunt debutante la Euro. Parte din Regatul Încă Unit (formulă proaspăt propusă de Cristian Tudor Popescu), primele două se vor întâlni sâmbătă, la Paris, într-o "optime" arbitrată de un, desigur, englez (Martin Atkinson), una dintre ele urmând, aşadar, să joace sigur în "sferturi". Dintre celelalte 5, doar Portugalia (finală pierdută în 2004) şi Belgia (aceeaşi performanţă în 1980) se pot laudă cu rezultate notabile la Euro. Pe plan mondial, Ungaria e dublă vice-campioană a lumii, dar asta s-a întâmplat în perioada romantică a jocului (1938 şi 1954).

Care parte din tablou va fi mai interesantă: cea cu 20 de trofee mondiale şi europene la activ sau cea cu nici unul? Care dintre ele va produce jocuri mai bune, mai spectaculoase, mai riguroase din punct de vedere tactic, ori cu mai mare angajament fizic, sau cu mai multe şuturi la poartă şi driblinguri? Care parte a lumii europene va produce un joc mai agresiv, punctat cu un număr crescut de accidentări şi / sau cartonaşe? Cine va da golgeterul competiţiei? Ce audienţă vor face, în România, şi alte ţări neutre, meciurile din cele două jumătăţi? Cine va triumfa, pe 10 iulie 2016, pe Stade de France?

Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le provoacă zarul bizar al tragerilor la sorţi şi câteva surprize întâmplate faza grupelor. Întâmplător, dar nu mai puţin simbolic, se întâmplă înfruntarea fotbalistică între vechi şi nou să coincidă cu votul pentru Brexit, debutul a ceea ce se prefigurează a fi cea mai mare criză a Europei postbelice. Ne va oferi fotbalul un răspuns în avanpremieră ori măcar câteva indicii asupra a ce va urma, în anii ce vin, în vieţile noastre mai mult sau mai puţin microbistice?