48. Prăbuşiri şi-un tren de noapte

27 martie 2001
Corina a fost la Buşteni, iar eu n-am îndrăznit, în Bucureşti fiind, să te întreb dacă pot dormi la tine.. şi n-am sunat-o nici pe Ioana, nu m-am dus nici la Ane, iar Nadia n-a sunat-o nici ea pe Ligia, aşa că am venit acasă, cu un tren de noapte.

Dar a fost frumoasă ziua aia în Bucureşti. L-am revăzut pe Ghost Dog şi am mai intrat seara şi la filmul cu Juliette Binoche & Auteuil & Kusturica, dacă tot ni-l recomandase Iaromira Popovici - şi a fost exact atît de prost pe cît mă aşteptam.

28 martie
Ei sînt împreună, într-un joc în care timpul se scurge uşor, în discuţii fără scop/finalitate, făcute doar pentru ca timpul să se ducă uşor. Eu sînt în marginea mea, în jocul de-a singurătatea, imobilizat doar de lipsurile materiale şi întristat un pic de indiferenţa/lipsa de prietenie cu care sînt înconjurat.

Nu am bani de internet. Nici de timbru pentru acest plic. Nici de o eugenie. Altfel spus: nu am nici un ban.

Oare ce face Dan? Acuma-mi amintesc cum mă întreba dacă n-am un atlas să vadă unde e Toronto.

A sosit scrisoarea ta, rîndurile creionate.

Radu n-a răspuns la telefon, vineri, aşa că nici eu nu am rămas la vernisaj, dar tot el spune că a fost "amuzant" . La această oră el probabil se află într-un avion, în drum spre America.

Corina se simte bine de cînd a venit de la munte; a terminat şi pastilele; mă bucur mult pentru asta. Arată şi se poartă ca înainte şi îmi e drag că e bine.

Îmi regret lipsa de înţelepciune şi monotonia discursului din scrisorile mele pentru tine – adeseori doar oglinzi pentru nemulţumirile mele. Nadia va pleca cu o bursă în Franţa. Mi-e greu să cred în viitorul nostru. Citeam de Kierkegaard, de ruptura lui, după şase luni de logodnă, de Regine Olsen. El se credea incapabil să întemeieze o familie; îmi doresc mult asta, dar dorinţa nu e deloc de ajuns, iar incapacitatea mea poate fi mai mare decît a lui în timp ce capacitatea e cu siguranţă mai mică.

Ştiu că îţi scriam în disperare astă-toamnă. Şi cu disperare. Ştiu că voiam să o uit pe Nadia, iar vineri am fost fericit cu ea, în Bucureşti; uitarea pe care o construiam s-a prăbuşit şi eu mă bucur că s-a prăbuşit.