38. / 39.

38.
 
mâine nu voi mai ști de ce plâng,
sunt de vină săracii din gura metroului
sau eu sunt de vină?
Plâng oamenii care dau cu piciorul în trepte
și tropăie peste mâinile întinse cu ură
sau copiii-nvățați să cerșească de mama lor,
care le este natură?
 
nu știu cine plânge, se tânguie și rage:
azi, cu ajutorul tău, am trăit bine,
poate și mâine, stăpâne.
 
mai plâng doar când mă uit la wrestling
și atleții joacă antichitatea mai bine ca circul
și bucata de pâine.
spiritul latin în carne macră americană
imită sentimente de stat:
războiul, ura, aroganța, respectul, trădarea și
credința în cetățenii cu drept de vot și/sau bilet
achitat.
 
știu că aici am să mor: între patru corzi,
între patru pereți, între patru tribune,
îngropat în popcorn sărat.
 
 
39.
 
cât ne ziceam umani
jucam șah doar ca să râdem de regi
și să ne împărțim cu dreptate reginele.
ne ascundeam între noi
și ne pierdeam în orașe.
 
când am aflat că cineva trebuie
să ne caute, nu ne-am mai ascuns.
 
la fiecare cuvânt auzit,
la fiecare ușă deschisă,
el se-apuca de genunchi
și devenea stare.
eu am ajuns om,
el promite că moare.
 
el, eșecul meu de-a înțelege
de ce mai cred
în tot ce-am învățat
să cred.
 
(în perioada 1 octombrie 2016 - 31 decembrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)