Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fratele meu / Monumentul eroilor / Dintr-o dată


Gabriela Melinescu

04.11.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Fratele meu
 
Fratele meu de care am fost lipită
spate în spate,
de mine s-a smuls şi-a plecat
ca şi cum din două aripi: una de pământ, alta de cer -
una din ele s-ar fi retezat.
Precum copiii Ledei noi am fost:
Unul divin şi altul nedivin
şi mama noastră făcu să alunece-ntre noi
harul ca niciodată să nu ne despărţim.
Fratele meu, al cărui cuvânt face iarba să crească,
eu te am doar pe tine în cer, vorbeşte-mi
cu o bucată de lună în gură,
tu doar pe mine mă ai pe Pământ,
priveşte-mă cum stau cu acest miel în braţe.
 
 
Monumentul eroilor
 
E dezordine în aer, e devreme
şi de brâu mă strâng atâtea chei.
Dacă moare un om tânăr
şi în lume s-a schimbat un obicei.
Faţa îmi îmbătrâneşte de-ntâmplări,
apele se-adună în neregulă
şi confundă cunoscute mări.
Am să număr de la început încet,
de la zebre către primul animal iubit,
să se-aşeze oamenii în lucrurile
pe care ei singuri le-au descoperit.
 
 
Dintr-o dată
 
Dintr-o dată totul a devenit atât de real,
încât nu îi mai văd nici ochii, nici sprâncenele,
moartea face ordine în viaţă.
Peste pasărea cu dinţi izbucnesc penele.
Altădată te-aş fi aşteptat,
aş fi plâns într-o gheară de lumină.
Se aude doar cum calcă peste mine
Boala de origine divină.
Dintr-o dată totul a devenit atât de real,
încât nu există nici sunetul, nici gura mea,
numai o stradă, o cifră metalică
de care aerul chipul îşi sfâşia.

(în perioada 1 octombrie 2016 - 31 decembrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer