Veveriţa
Fiecare durere doarme într-o anumită poziţie. În somn
corpul devine el însuşi fiindcă uită de sine şi găseşte
poziţia bună prin căutare şi eroare.
Corpul ştie singur să-şi aline durerea. Alcătuieşte
îngeri adormitori, coline ale durerii. Fiecare deal ascunde o
suferinţă. De-aceea mii de dureri se instalează în dealul
cărnii noastre, a fiinţei noastre interioare, unde află poziţia
în care să doarmă. De aceea e primejdios să clinteşti oamenii,
să nivelezi înălţimile.
Când tulburi oraşele, trezeşti suferinţa
care doarme în coline.
(în perioada 1 octombrie 2016 - 31 decembrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
1 comentariu
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate