Printre clădirile dedicate culturii şi educaţiei se află aici unele dintre cele mai scumpe locuinţe din lume - preţul unui apartament ajunge la câteva milioane de lire sterline. În schimbul sumelor exorbitante proprietarii apartamentelor din complexul The Albert Hall Mansions admiră de pe terasele lor Hyde Park şi sunt vecini cu Royal Albert Hall. Ansamblul rezidenţial Brompton Square se află la câteva minute distanţă de V&A Museum, astfel încât locatarii privilegiaţi pot să ia brunch-ul în elegantul restaurant Green Dining Room - operă a celebrului designer William Morris - sau în curtea interioară a muzeului - The John Madejski Garden, denumită astfel în onoarea omului de afaceri britanic care a donat 2 milioane de lire sterline pentru reamenajarea acesteia.
Inaugurat în 1837, V&A rămâne cel mai mare muzeu de arte aplicate şi design din lume - galeriile aşezate pe şase niveluri însumează 11 km. Muzeul a fost înfiinţat din dorinţa unor vizionari de a educa gustul publicului britanic: Prinţul Albert şi Sir Henry Cole, organizatorul Expoziţiei Universale de la Londra din anul 1851 şi primul director al muzeului. Aici sunt expuse unele dintre cele mai frumoase lucruri care i-au înconjurat pe oameni de-a lungul istoriei: haine, bijuterii, mobilier, mărunţişuri delicate care au aparţinut reginelor sau unor norocoase anonime, obiecte casnice cu destinaţii misterioase pentru omul secolului XXI.
În holul central se revarsă din înaltul cupolei, ca pletele unei zeiţe păgâne, candelabrul realizat de artistul american Dale Chihuly - cascadă de spirale din sticlă albastră, verde şi galbenă. Galeria dedicată modei, cu vitrinele generoase înşirate de-a lungul unei alei şerpuitoare, este o replică a faimoaselor străzi comerciale. Creaţii semnate de maeştri ai artei haute couture, care îmbracă vedetele pentru covorul roşu, stau alături de crinoline, corsete şi evantaie din secolul al XVIII-lea. Nume ale unor case de modă care au trecut pragul centenarului - Chanel, Lanvin, Vuitton - alături de altele, care s-au retras o vreme, dar au revenit, pentru că mai aveau multe de spus - Schiaparelli, Vionnet, Charles James.
În anul 1994, la Paris, în timpul unei prezentări Vivienne Westwood, Naomi Campbell a căzut pe catwalk. Modelul purta pantofii Super-Elevated Ghillie, cu platforme de 30 de cm, pe care muzeul i-a achiziţionat imediat după incident. Admiraţi pentru măiestria cu care au fost alăturate elemente tradiţionale scoţiene, detalii care trimit la striptease şi la platformele chopine, pantofii buclucaşi fascinează privitorul.
Cele mai vechi materiale textile expuse în galeria medievală datează din secolul al IV-lea. Fragilele alcătuiri din lână, in sau mătase îşi păstrează culorile vii; desenele imprimate acum 1700 de ani ar putea să aparţină designerilor secolului XXI. O cuvertură pe care este reprezentată povestea lui Tristan şi a Isoldei, ţesută în Sicilia în secolul al XIV-lea, a fost tăiată în cine ştie ce împrejurări, în cine ştie care veac, iar jumătăţile sunt acum despărţite de mii de kilometri: una se află aici, cealaltă este expusă în muzeul Bargello din Florenţa.
În galeriile britanice se află Marele pat din Ware, devenit celebru datorită lui Shakespeare, care l-a menţionat în piesa A douăsprezecea noapte. Patul a fost comandat în anul 1596 de proprietarul unui han din localitatea Ware, situată în apropierea Londrei. Străjuit de patru stâlpi masivi, care susţin un acoperiş pe măsură, acesta are suprafaţa unei camere şi pare desprins dintr-un basm populat cu personaje gigantice.
Aşa cum era de aşteptat, muzeul londonez deţine o colecţie impresionantă de ceainice - 1637 de piese, având cele mai neaşteptate forme, fabricate din cele mai diverse materiale, de la delicatul porţelan chinezesc din secolul al XVII-lea, până la combinaţiile de metal şi plastic ale designului industrial din secolul XXI.
Explorarea muzeului Victoria & Albert se încheie cu ritualul relaxării în curtea interioară. Vizitatorii se odihnesc pe treptele bazinului oval sau la mesele aşezate sub coroanele umbroase ale copacilor ascultând sufletul muzeului. Liniştea de aici are un sunet aparte, căci, dincolo de zidurile din cărămidă roşie, galeriile vibrează de forfota miilor de paşi.
