Dacă e vreun monument de pe Valea Sebeşului pe care-l vezi întotdeauna cu coada ochiului, din drum, în timp ce iei curba la ieşire din Petreşti, dar despre care nu ştii, din maşină, ce fel de monument e şi de ce e acolo, atunci acel monument e cetatea din Petreşti. Un loc unic, ca peisaj de ruine, din care se înalţă un turn gros, acoperit cu iederă. Un loc ciudat, pustiu, dar frumos, care e atât de nepromovat, încât nu-l cunoaşte cu adevărat aproape nimeni: nici turiştii, nici fotografii setoşi de peisaj medieval, nici românii din centrul Petreştiului şi nici ţiganii de la periferie, care au casele lipite de cetate.
"Mister" este, deci, poate cel mai bun termen care i s-ar potrivi acestui loc neglijat de toată lumea. Mai puţin de saşii care, din când în când, se întorc în cetate ca să-şi viziteze morţii îngropaţi acolo, cetatea fiind, de fapt, cimitir evanghelic. Acum să nu vă supăraţi pe mine că vă trimit în cimitire şi că "ui' domne' ce mai turism există în judeţul Alba..." Dar locul nu a fost şi nu este doar cimitir. A fost bazilică romanică, cetate cu rol militar şi, ca orice altă fortificaţie săsească, spaţiu de provizii pentru întreaga comunitate, în vreme de război.
Petreşti, satul cu care încep primele dealuri ale Munţilor Şureanu, deţine una dintre cele mai bizare cetăţi din Ardeal. Sat săsesc (Petersdorf, în germană), cu origini în neolitic - zona e vestită în arheologie graţie vestigiilor de ceramică pictată, identificată drept "cultura Petreşti" - Petreştiul a fost atestat în 1309. Iar cetatea sa, clădită în secolele XIV şi XV de către saşii colonizaţi în acest ţinut, fusese, cum spuneam, bazilică împrejmuită cu ziduri, având în centru un donjon, adică un turn principal. Azi se văd şi zidurile, şi turnul. Dar din ele n-au rămas decât resturi, poate cam scary şi triste pentru turistul care aşteaptă să vadă cetatea clasică cu creneluri şi steguleţe... Pentru fotograf, însă, cetatea e un peisaj care n-are nevoie de cer senin, nori pufoşi sau lumină de amurg, ca să devină fotografie: iederă peste tot, ruine diforme, orificii de tragere prin care iarba a crescut obraznic. De aici şi bizareria piesajului său. De altfel, în contrast cu simetria cetăţii, decorul de vegetaţie sălbatică creează aici un contrapunct de vitalitate foarte interesant. Greu să nu observi asta; foarte greu să nu-ţi placă asta şi imposibil să nu vrei să faci măcar o poză cu aşa ceva.
Din punctul meu de vedere, ar fi bine să vedem cetatea Petreştiului inclusă într-un circuit turistic "săsesc", "medieval" sau "istoric", you name it, alături de cetăţile şi bisericile din Boz, Gârbova, Vingard, Câlnic, Sebeş - circuit care nu există nici măcar pe hârtie, dar care, nu-i aşa, are toate motivele să existe. Nu mă îndoiesc că se va şi întâmpla asta, într-o epocă în care astrele administraţiei româneşti se vor alinia favorabil, dar tare mă tem că acea epocă va veni târziu, când lumea deja se va întoarce la praştie şi piatră.
Acces la cetatea din Petreşti
Cetatea se află la ieşire din satul Petreşti, înspre Săsciori, pe partea dreaptă a drumului, după ce treceţi podul peste râul Sebeş. Accesul se face pe un drum de ţară, care se desprinde din şoseaua DN 67 C.
Obiectiv turistic: cetatea medievală din Petreşti
Localizare: sat Petreşti, municipiul Sebeş (judeţul Alba)
Coordonate: latitudine 45.920647; longitudine 23.555063; alt. 279 m
Acces: cu maşina; pe jos
Surse de informaţie pentru acest articol: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociaţia "Turism Mülhbach" 2015