Fire de iarbă

Chiar şi la bătrâneţe revoluţionarul
Se lasă condus de punctul său vulnerabil.

"Cum au putut să facă una ca asta", întreabă omul
mereu acelaşi lucru, de cincizeci de ani.
 
Nici un pocnet de şa din piele
în aer şi Luna "ce trădătoare,
când se face lună plină, seamănă
tot mai tare cu faţa lată a unui ţăran
speriat de fiarele sălbatice."
 
Din patru copii ai lui
N-a rămas nici unul pe lângă el,
Nevasta, vândută diavolului,
N-a trăit până la bătrâneţe.
 
Dumnezeu ascultă din nou rugăciuni de recoltă,
Suspinele celor neiubiţi,
Iar acum bătrânul nu mai are
Cui să ceară
Uitare, moarte
şi nici darul indiferenţei.

(în perioada 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)