03.03.2017
Eschil, Oreste şi Eumenidele
Astfel am sosit în pântecele pământului.
Oare hăul surd va dezlega cuvântul?
În gura uscată dintre uscate coline
se apropie o voce
sau e doar ecoul ce trimite cuvânt
din bolgii de întuneric
spre cerul căscat, gol.
Orice poate fi înţeles altfel
şi rămâne la fel de adevărat.
Soarta lumii
e umbra omului
şi zadarnică e speranţa
dar sfântă.
Ce s-a rostit
e blestemat.
Ei vin pe cărările încurcate
ale fiinţei
în vreme ce glasuri cunoscute, necunoscute
ard
şi din ele nimic nu rămâne

(în perioada 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus