Note de noapte / Tot poezind / Final rotund

Note de noapte

Păsările mov
de la geam
şi-au luat zborul,
la vârsta doi colaci -
numărătoarea inversă
a-nceput demult.
Deocamdată
e primăvară
(a câta, de la coadă?)
şi toată natura dansează
cu poalele verzi peste cap.
Ca mâine se va auzi -
pâş - pâş -
cum se-apropie
al cincilea anotimp
cu zile numărate
şi nopţi berechet.
În cinstea Paştilor
speranţa ouă versuri
frumos încondeiate
la orele de noapte.
Nici frica n-ar fi rea
dar cere prea mult
timp.
 
Se face ziuă
şi mă înconjoară
în timp ce scriu
icoanele pe sticlă
ale artistelor din Vâlcea,
de vârstă preşcolară,
cu muzicale-acorduri de culori.
 
Încep să se audă
primele zgomote de prin vecini,
în timp ce la TV
e-un meci de tenis
între Lorenzi şi Ymer
cu gemete la fiecare minge.

E poate cazul să închei
şi să mă culc,
convins c-am să mă scol, totuşi,
deocamdată,
şi-om mai vedea
ce-o fi.
 
 
Tot poezind

Mă caută cuvintele
în dimineaţa rece,
demonul meu, fierbintele,
nu vrea să plece
 
Mă caută o aură
acum când toate fade-s
în lumea ca o gaură
direct spre Hades
 
Îmi dau târcoale verbele
şi, să vedem ce iese -
himerele, superbele,
sunt flori pe-alese

Transcriu în rime razel
Şi, mândru ca păunii,
rubinele, topazele,
deriziunii

Mă-mbie anemonele,
dar duhul pregetă,
şi bântuie prin zonele
arse de secetă
 
De subculturi, tarabele,
mi-e silă foarte,
lunecă-n vânt silabele
ca frunze moarte
 
Degeaba scrii, netotule,
căci poezia pare
o lume-n care totul e
fără scăpare
 
 
Final rotund
 
Nu mai e
prea multă vreme.
Dar ce e vremea?
Am hotărât să fie,
am venit pe lume,
şi a fost.
 
La plecare -
o voi lăsa moştenire,
prin testament olograf,
tuturor vietăţilor,
plantelor,
şi poveştilor.
M-a servit
optzeci de ani
şi am agreat-o cu măsură.
Altora
sper că le va fi
de mai mare
folos.
 
Acum -
în zori
pe patul de metal
scriu în grabă.
În salon mai sunt
patru bolnavi
şi mai sunt
o mamă
şi-o soţie
care-au înfruntat
noaptea
cu dragoste
şi ochii duşi.
Paturile
sunt apropiate,
cu loc prea puţin
pentru filozofie.
Se vede treaba că
moartea
e ca o doamnă
distinsă,
la un banchet -
unde nu hăpăie,
doar gustă delicat
din fiecare
plat
ou.
Ţipător şi genial,
în lumina reflectoarelor,
apare Freddie Mercury
cântând
"It's the final countdown",
vecinul
de pat,
pe care-l cheamă tot Coman,
tuşeşte cumplit,
o stea prietenă
dă semne de nelinişte,
pixul o ia
pe unde vrea el,
în timp ce Marin îmi zâmbeşte
de undeva,
de departe,
îndemnându-mă
să mă ţin bine,
pentru
repriza finală.
 
(în perioada 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)