Satul / Tablou de familie

Satul
 
Satul e un bătrân căpos,
e o fată fără logodnic,
e un mic negustor îndoielnic,
e o rubedenie cu care ne-am certat cândva.
 
Satul e o sufocantă după-amiază de vară,
e un parapet deasupra nisipului,
e ploaia măruntă de noiembrie.
 
Satul sunt cei patruzeci de ani de cățărat pe schele,
e ușoara neliniște de duminică seara,
e familia ca bază a societății viitoare,
e comunitatea locuitorilor etc., etc.
 
Satul e efortul meu și efortul vostru,
e vocea mea și vocea voastră,
e moartea mea cea mică și-a voastră mică moarte.
Satul e unirea efortului nostru
și a vocii noastre
și a micii noastre morți.
Satul sunteți tu și tu și tu
și toți ceilalți oameni pe care nu-i cunoști
și tainele tale
și tainele celorlalți.
Satul e toată lumea
Satul e nimeni.
 
Satul e tot:
începutul și sfârșitul
iubirea și ura,
glasul și tăcerea,
viața și moartea.
 
 
Tablou de familie
 
Te va surprinde poate să vezi că în unghiul
cel mai apropiat al memoriei nu e
nicio imagine recentă, ci ferocele
adolescent, obraznic și îndrăzneț
în care te recunoști cu tandrețe.
Ceilalți figuranți ocupă toate
spațiile prevăzute, concreți, rutinari
și compun o friză de o greoaie,
măsurată și prudentă solemnitate.
Dar adolescentul? Știi îndeajuns că niciodată
nu ai fost atât de bine cum vroia el
și el știe de asemeni că  fragilul echilibru
al unei vieți trăite nu se măsoară
prin adeziuni sublime, ci printr-un tenace
du-te-vino care pune totul în carantină.
Așa că te privește, sfidător și viclean
dintr-un straniu crepuscul de prezențe
în mod definitiv triste și imobile.
Aruncă-te în brațele lui. Închide ochii, dacă vrei,
dar nu te depărta: saltă în întuneric
și împarte cu el timpul și surprizele;
bătrân cum ești, nu îți va fi deloc prea greu.
Dacă prezentul te refuză, refugiază-te
În frumusețea imaginarului,
tu singur cu tine; va fi privilegiul tău. 

(în perioada 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)