2017 an-revelion, adică: Trezirea!

Mai mult decît pentru mine, pentru 2017 am, mai mult ca oricînd, dorinţe în primul rînd pentru lume: să nu ajungă dreapta extremizată chiar peste tot la putere, oamenii să nu se retragă de tot în iluzia "acasei" şi să nu mai viseze război şi îndepărtarea Celuilalt, să nu mai creadă minciuni identitare şi în soluţii simpliste. Iar cei care credem aproximativ la fel să începem să reînvăţăm cum se acţionează, adică, propriu-zis, cum se munceşte. Să nu ne mai lăsăm şantajaţi şi intimidaţi. Să nu ne mai lăsăm terorizaţi atît de cei declaraţi terorişti, cît şi de mulţi dintre cei care îi declară pe aceştia terorişti. Şi să nu ne mai lăsăm cumpăraţi pe nimic. Să nu mai muncim degeaba, iar din efortul muncii să reînvăţăm să transferăm ceva şi în munca pentru producerea binelui comun (nu doar a bunurilor comune).
 
Pentru mine strict, în această lume, aşa cum e/va fi ea, anul de muncă 2017 este deja încheiat, fac deja planuri pentru 2018. Bine, rău, asta e. Mă las purtat, încerc să surfez, de multă vreme captiv, rob fericit, al propriilor patimi culturale - ca noi toţi, bănuiesc, sper.
 
Ştiu deci deja, pentru că sînt scrise cu litere de foc în contracte şi în agendă, ce cărţi va trebui să lansez la Bookfest 2017 - o reeditare, dar nu oricum, a propriei "opere poetice", după titulatura editurii-gazdă, Paralela 45; traducerea Iubirii nebune a lui André Breton, la Polirom; traducerea unui seminar despre Heidegger, din 1964, al lui Jacques Derrida, la Tact; şi traducerea ultimului curs al lui Michel Foucault, din 1984, de la Collège de France, despre cinici, la Idea - şi chiar ce cărţi va trebui să lansez la Gaudeamus 2017: Satul neamţului, de Boualem Sansal, la Humanitas, şi volumul de "absolvenţă" al atelierului franco-român de traducere literară, organizat de Centre National du Livre din Paris şi Institutul Cultural Român, pe care îl coordonez, şi care se va deschide cu o re-traducere a unui text foarte important, foarte actual şi foarte prost tradus în limba română: "Despre canibali" al lui Montaigne.
 
Ideea de traducere este, nu numai pentru mine, un punct arhimedic care poate repune pe picioare nu numai cultura, ci şi politica, societatea, morala, viaţa etc. De ea mă las, în primul rînd, în momentul de faţă, purtat. Aşa că voi continua, deci, să călătoresc (Roma, Paris, Veneţia, Kassel, Arles etc.). Finalizarea unui proiect despre antropofagie nu este, însă, exclusă. La fel ca şi încheierea unui cărţi de eseuri politice sau a unneia despre spaţiu, la Tact. Ca şi o primă traducere în limba română din profeticul Édouard Glissant. Şi poate chiar, în sfîrşit, demararea Marelui Proiect, a cărui schiţare a avansat, în ultima vreme, considerabil ("materialul", ca întotdeauna, există deja: lumea).
 
Să ne scriem şi să ne citim sănătoşi! Cultura este o mare întreprindere poştală, vorba lui Jean Paul.