La sfârşitul anului 2016, mai precis pe 27 decembrie murea, la 60 de ani, prinţesa Leia, aka Carrie Fisher. Şi nu aş fi început anul 2017 cu un eveniment trist dacă nu aş fi găsit, doar câteva zile mai târziu, un comentariu stupid care m-a făcut să citesc iar despre Star Wars şi incredibila lor aventură.
Totul a pornit de la Sarah Jessica Parker şi toaleta ei de la decernarea premiilor Golden Globes 2017. Foarte mulţi aşa zis fashionişti îşi dau cu presupusul la încheierea evenimentelor asupra toaletelor vedetelor. Aşa da şi aşa nu a devenit o modă, fiecare obscur se crede un guru şi are impresia că are dreptul să fie un soi de poliţie a modei. În una dintre aceste rubrici cineva spunea despre rochia lui Sarah Jessica Parker că era câh, aruncând-o decis la aşa nu...
Stupoare însă! Jessica, nonconformistă ca de obicei, avea o rochie (şi o coafură!) care aminteau de cele ale prinţesei Leia. Superbă rochia, superbă coafura, superb gest chiar dacă nu a fost unul neapărat deliberat, aşa cum mărturisea SJP.
Prinţesa Leia nu este doar un personaj din 1977, ci este una dintre efigiile celei mai mari francize cinematografice (şi nu numai) din istorie. Cifrele sunt incredibile. Încasări însumate pentru cele 7 episoade din seria principală de peste 7 miliarde dolari, în timp ce marca Star Wars a generat încasări de aproape 42 de miliarde (până la finalul anului 2015).
Dar atunci când e vorba despre Star Wars încasările sunt doar un aspect al succesului pentru că Star Wars a declanşat un adevărat cult, cu adepţi care se identificau cu personajele, cu isterie la casele de bilete şi succes asigurat în toată lumea, cu expresii intrate în uzanţă şi arme imaginare pe care oricine le recunoaşte în realitate, cu personaje care sunt la fel de populare ca eroii antichităţii. Fie că vrem sau nu să recunoaştem Star Wars este un fenomen cultural fără precedent. Aflat ca gen între SF şi fantasy, Star Wars îşi recrutează fanii sau adepţii din toate mediile sociale şi toate vârstele, şi continuă să fie iubit după 40 de ani, câţi va împlini în 2017.
Apărut în plin postmodernism, acest fenomen popular neagă (sic!) tot ceea ce elitismul marii culturi încerca să impună, dovedind că epicul şi lupta simplă a binelui cu răul nu muriseră. Şi o face glorios, cu milioane şi zeci de milioane de adepţi care se lasă prinşi în vraja lumilor fantastice, luptând alături de fiinţe imaginare pentru o civilizaţie care nici măcar nu mai era complet umană.
Tehnologie şi supranatural, o reţetă aparent indigestă, se dovedesc a fi exact ceea ce îşi dorea această planetă pentru că, se pare, lumea poveştilor este atât de adânc înrădăcinată în noi încât nimic, niciodată, nu o va putea distruge. Avem nevoie de poveşti, de eroi, de biruinţe, chiar şi de înfrângeri, de prinţesa Leia, Darth Vader sau Han Solo şi, evident, de Yoda.
Îmi veţi spune poate că nu v-a plăcut Star Wars. Dar e posibil să vă fi plăcut Dune sau Avatar, The Lord of the Rings sau, de ce nu, Harry Potter, nu are importanţă care dintre ele, căci dacă v-a plăcut măcar unul dintre aceste filme este ca şi când v-ar fi plăcut toate, povestea e aceeaşi, diferă doar costumele, amănuntele, decorurile lumilor, pentru că până la urmă naraţiunea nu face decât să trezească în noi amintirea vremurilor în care totul era posibil, lumea nu avea margini, iar realitatea era doar o provincie săracă a visului.
Forţa fie cu voi şi cu prinţesa Leia, care a plecat să o caute!
Şi dacă nu mă credeţi că povestea e aceeaşi aruncaţi un ochi mai jos:)