A. cu papion

Îi dai gata cu părul, cu strălucirea implacabilă a ochilor, cu zâmbetul alb, lucrat luni de zile, exersat mai apoi în fiecare dimineaţă. Ştii c-o să-i dai gata, nu îţi face griji. Promite-le că o să călătorească în toată lumea. Spune-le că tu însăţi eşti fericită.

Andrada îşi ondulă şi mai tare buclele, îşi înfoi părul cu degetele. Cămaşa sa cu buline şi papionul prins peste nasturele de sus îi dădeau un aer de copilă, cel mult de femeie naivă. N-ar fi zis nimeni că vindea vise false necunoscuţilor, că între ea şi cine le spunea că este se aşternuseră de foarte multă vreme zeci de ani. Nu, realitatea e că nu mai era de mult tânără, dar poţi ascunde orice cu câteva bucle bine ondulate şi un zâmbet exersat. Chiar şi micile infracţiuni pe care nu le considera tocmai nelegale, mai ales că în jurul ei mai erau atâţia oameni, la fel de frumoşi, la fel de zâmbitori şi care făceau întocmai la fel. Sigur că nu putea fi prea greşit ce face.

Dimineţile etajului şapte arată la fel, discursul o trezeşte pe A. Nu-i rosteşte tot numele fiindcă la seminar nu li se spunea pe nume, ci numai prima literă se aude. În felul ăsta sunteţi mai apropiaţi unii de alţii, sunteţi ca fraţii, ca surorile. A. deschide ochii şi îngână cele câteva cuvinte pe care le rosteşte la fiecare început de zi, aproape ca pe o rugăciune a binefacerii piramidale. Călătoriţi... la preţuri de nimic... bogaţi... Thailanda... oportunitate... sfârşit. Ultimul cuvânt nu era în discurs, A. nu ştie de unde s-a strecurat cu atâta repeziciune şi atâta forţă. O trezeşte cuvântul care i-a curmat discursul-rugăciune. Oportunitate în sfârşit. Asta e, discursul poate fi alterat pe ici, pe colo, chiar dacă li s-a spus că nu e voie şi că trebuie să repete întocmai scenariul primit. Îşi aminteşte şi acum sala mare în care au fost invitaţi cu toţii, momentul în care şi-a ondulat părul pentru a părea un om mai vesel. Dar parcă era şi atunci deja veselă, nu era Andrada fericită? Andrada fără bucle şi fără papion şi fără discurs.

Elisabeta e un bulevard transformat cu totul după ce i-au turnat trotuare noi. Andrada fără bucle s-ar fi plimbat ore în şir. A. îşi priveşte ceasul şi îşi încetineşte pasul. Nu vrea să se plimbe, dar nu are voie să ajungă decât la timp. Prima întâlnire e fixată la ora zece şi acum e zece fără douăzeci. Ar ajunge acolo în vreo şapte minute. Preţ de o clipă o sperie tot timpul acela liber. Găseşte o vitrină la care se începe să se uite cu încordare. Începe să citească, pe rând şi cu voce tare, fiecare titlu, autorii, numele editurilor, anul apariţiei. Sfârşit.