De ce s-a călugărit Maica Otilia

Maica Otilia se trezeşte. Îşi pune baticul în cap. Nu are nevoie de ceas deşteptător. În fiecare seară înainte să se culce spune cu voce tare ora la care vrea să se trezească. Nu crede că o scoală Domnul din somn. Ştie că e ceva cu psihicul. Se duce la duş. Apa e rece. Se spală. Nu priveşte în jos. E scârbită de propriile organe genitale. Nu pentru că biserica are vreo poziţie ciudată faţă de asta. Ci pentru că îi amintesc de primul şi singurul bărbat cu care s-a culcat vreodată, Marius. Lucra pe camion şi venea cu tirul din Grecia până la fabrica de cereale de lângă Uşcheni, satul în care s-a născut. Marius era un şofer de camion plin de tact. Îi aduce dulciuri din Grecia. Pentru o fată din Uşcheni, un simplu pachet de brânză feta era un lux. Aşa a cucerit-o. Cu brânză feta. Maica Otilia şi-a pierdut virginitatea şi s-a zgâriat lângă ochi în acelaşi timp. Unul dintre brelocurile agăţate de tavanul camionului a zgâriat-o deasupra sprâncenei. În limitele eleganţei unui şofer de tir, Marius a părăsit-o. Dar nu de asta s-a călugărit.

Se îmbracă şi merge să raşcheteze ceara întărită de pe grătarul de lumânări. Între timp fredonează o melodia de-a Andrei. O auzise la radio când o plimba Marius cu tirul. Îşi dă seama că nu-i bine să fredonezi, îşi dă peste gură şi râde. "Dacă m-a văzut maica stareţă am căcat-o". Maica Otilia înjură mult. Dar nu spune dracu. Niciodată cu dracul. Când era mică nişte băieţi din sat au învăţat-o să arate degetul mijlociu. Când i l-a arătat tatălui ei, ca un beţiv al satului respectabil, acesta a bătut-o. Şi-a spus de atunci că o să-l facă sănătos. Nu a reuşit. La înmormântarea lui n-a venit nici groparul, nici soţia. Maica Otilia şi preotul au pus coşciugul în groapa săpată tot de ei. Şi-a zis că orice om merită să fie plâns la înmormântare. Şi uneori se mai ducea şi plângea şi pentru morţii altora. Dar nu de asta s-a călugărit.

Se întâlneşte cu celelalte măicuţe la slujba de dimineaţă. Ştie că nu-i frumos să ai preferaţi, dar ei cel mai mult îi place de Maica Elvira. Îi place că e grasă şi îi aduce aminte de bunica ei. Din când în când Maica Elvira cântă ceva cu un tramvai şi Maica Otilia se amuză. Maica Otilia nu a văzut niciodată un tramvai sau un vapor. Şi nici nu i-a trebuit. Maica Elvira a fost ceva mai umblată prin lume. Când s-a făcut măicuţă s-a gândit ce frumos o fi la marile mânăstiri ale lumii. Dar nu de asta s-a călugărit.

După slujbă se împart pe treburi. Se apropie sâmbăta morţilor şi trebuie să facă 70 de kilograme de colivă pentru pelerini. Maica Elvira freamătă cel mai compoziţia. Acum câteva luni, tot de sâmbăta morţilor, Maica Otilia a mâncat prea multă colivă şi era să vomite pe epitrahilul părintelui paroh. După ce termină coliva şi slujba de prânz, se plimbă prin livadă. Capătul livezii dă la autostradă. Se uită în spate dacă a văzut-o cineva, îşi dă jos baticul negru din cap. Printre firele albe se mai văd câtea blonde. Se aşază după un copac şi se uită la maşini cum trec. Autostrada face legătură cu vama de la Bulgari. Orice tir venit din Grecia va trece pe acolo. De asta s-a călugărit Maica Otilia.