Univers paralel, nu utopie

15:32
Bun, deci sunt într-o benzinărie OMV lângă nu ştiu ce autostradă. Îmi bate inima foarte tare. Oamenii trec pe lângă mine pur şi simplu. Nimic ciudat până acum. La radio e melodia aia de la Eagles cu Take it Easy. O să-mi iau un pachet de ţigări.

15:49
E ceva foarte ciudat. O tipă s-a dus în faţa mea să-şi ia un baton de twix şi să plătească alimentarea şi doar şi-a zis numele. Am crezut că lucrează acolo, dar m-am uitat la altă casă şi alţi 5 oameni au făcut exact la fel.

15:58
În caz că telefonul ăsta e găsit, uite care e povestea. Eu sunt student la Oxford la Arte Fine şi aveam nevoie de bani să-mi iau ţigări. Aici ţigările sunt 9 lire, adică aproape 50 de lei. Mă rog. Am văzut un anunţ al facultăţii de fizică în legătură cu ceva experiment de fizică cuantică. Ziceau ceva de universuri paralele, dar n-am crezut. Am semnat nişte hârtii pe care nu le-am citit. Mi s-a spus rapid că încercă să mă trimită într-un univers paralel. Am râs şi m-am băgat într-un fel de cadă cu un lichid foarte sărat. Mi-au zis să nu înghit, dar mi-a intrat puţin în gură. Mi-am băgat cele 50 de lire, telefonul şi o brichetă într-o casetă din ceva metal puternic, titan parcă. Şi m-am trezit aici.

16:07
Încep să cred că e un experiment social. Am senzaţia că oamenii ăştia sunt actori şi-mi verifică reacţiile. Mi-am petrecut 5 minute holbându-mă într-o cameră de luat vederi. O să încerc să rog pe cineva să mă ducă departe. Nu cred că sunt pregătiţi pentru asta.

18:21
M-a luat un domn foarte amabil cu maşina. Când m-a întrebat unde merg, i-am făcut semn că în faţă. M-am comportat ca un tâmpit. M-aş simţi şi mai prost să mă fi simţit ca un tâmpit în faţa unor actori. Vorbea cu soţia la telefon despre copii şi ce-au făcut la activităţile extraşcolare. Am văzut un bar în lângă o pădure şi i-am zis să mă lase acolo. Acum stau la masă. Oamenii vorbesc, râd şi eu încă mă comport ca un ciudat.

02:45
Nu ştiu cum să încep. Albert s-a dus până la baie, vă scriu cât de repede. Mii de scuze dacă sunt incoerent. Sunt într-un univers paralel pe bune. Am rugat pe cineva să-mi ia o bere şi a râs şi m-a întrebat de ce nu mi-am luat singur. Şi i-am zis că n-am bani. Şi a zis că nu înţelege şi că parcă aş fi la 1800. Noroc că s-a ridicat acest Albert, tot singur de fel şi mi-a zis că îmi ia el de băut cât vreau. I-am mulţumit mult şi a zis că-s simpatic. M-am îmbătat şi am zis toată faza cu universul paralel. A râs şi a zis că nu ştie dacă vorbesc serios sau nu, dar el tot stă şi-mi povesteşte tot ce vreau. Fetiţa lui a murit de leucemie acum 2 luni şi se ţine pe linia de plutire vorbind cu oameni. Aparent sunt într-un univers în care banii nu există. A existat conceptul de bani până la 1865 când un politician pe nume Fracisc Benoir a venit cu această idee. De atunci oamenii fac lucruri pentru că vor. Mi s-a părut o aberaţie. Mi-a răspuns că există loc pentru toată lumea pe pământul ăsta al lor. Mă rog, al nostru, dar al lor. În fine. L-am întrebat dacă există femei de serviciu şi mi-a zis că sigur că da. Şi i-am explicat că nu înţeleg de ce cineva ar vrea să cureţe după alţii dacă poate să aibă toată mâncarea pe care şi-o doreşte. Şi mi-a explicat că ponderea modestiei şi cumpătării e uriaşă. La începuturi, prin 1875, s-a ajuns la o criză din cauza că oamenii luau mai mult decât aveau nevoie. Cu timpul copiii au fost educaţi în acest spirit şi acum există o linie de plutire. Se întoarce de la baie, mai scriu când pot.

03:03
Toate războaiele pe care le ştiam s-au întâmplat oricum. Nu ştiu ce să mai spun. Am plâns de faţă cu el. Holocaustul. Până şi Holocaustul.

04:05
M-am trezit înapoi "acasă". Toţi studenţii au început să-mi pună mii de întrebări. Le-am zis că a fost doar negru. Mi-au zis să nu-i mint. Le-am spus că am văzut negru. Le-am văzut dezamăgirea. Sunt în patul de cămin. Mi-e şi scârbă de ţigările pe care le fumez. Mă simt de parcă m-am prostituat pe 5 pachete de ţigări. Nu ştiu ce să scriu. Dacă le spun prietenilor o să-mi aud numai glume. Dacă le zic fizicienilor o să distrugă cumva lumea aia. Cred că ăsta o să rămână secretul meu.

04:11
M-am uitat pe net. Fracisc Benoir a fost un student la ştiinţe umaniste care s-a sinucis în 1843.

04:17
Am realizat că avem nevoie să credem că trebuie să depăşim ceva. Să ne luptăm pentru locul nostru în lume.

04:34
Ba nu. Ar putea fi mult mai simplu, dar ar lua două sute de ani.

04:39
Eu chiar am fost într-un univers paralel? Nu mi se pare real absolut deloc.

05:00
Oamenii sunt nişte fiinţe crude. Toată faza asta cu banii e un pretext. Oricâţi Fracisc or muri sau s-or naşte în dracu ştie ce universuri paralele e în natura asta a noastră să stricăm totul.

05:12
Mă culc. Sper să uit totul uşor, uşor.

06:03
Până şi Holocaustul.