Vine când şi când câte-un inteligent,
câte un El Salvatore, câte un nu se poate mai bărbat
şi te face infantilă
sau proastă de-a dreptul
dacă e un gentleman îţi spune exagerată
Numai un prost sadea nu pricepe
legile fundamentale ale cinismului
Vine câte un negustor să-ţi vândă vânt
îţi arată pe rând muşchii cuvintelor, muşchii tăcerii
ba chiar şi muşchii greu de lucrat ai umorului
scuipă flăcări cu dezinvoltură de zmeu
tu îl refuzi şi te face idioată în faţă
Vine câte un sclipitor de la academie
să te certe că i-ai mânjit canapeaua cu sânge de zeu
acum, când toate miturile au fost eradicate
a dracului proastă îşi zice, înciudat
unii chiar citesc degeaba
vine câte un om al legii să te înveţe dreapta conduită
se convinge repede că abia de-ţi poţi căra paşii de pe un trotuar pe altul
- Bine că n-are şi carnet de şofer
asta ar mai lipsi
la cât e de proastă
se consolează el
Vine Diavolul în persoană
să-ţi explice cum funcţionează cutia coşmarurilor
pe pielea lui
şi tu tot ca proasta te uiţi
şi refuzi să pricepi
că nu există drum care să nu ducă în pustie
şi te întrebi ca o proastă sadea
de ce s-or simţi cu atât mai evoluaţi
cu cât te insultă mai tare
şi ce fac ei cu atâta superioritate
când se adună lupii în haite şi urlă prin singurătatea lor
Te fluieră pe stradă un neisprăvit
un neica-nimeni, un fără studii
un golan sadea
şi nu se bate cu pumnii în piept
îţi spune, dimpotrivă, că zâmbetul tău
i s-a înfipt în piept ca o manea
şi te duci cu el
că doar nu eşti proastă degeaba