Toderică

Într-o bună zi de toamnă târzie merg la şcoala de centru să-mi iau salariul şi mă întâlnesc cu Toderică, şeful de la UTC. Sare şi mă îmbrăţişează cu multă efuziune. Obţinusem post de curând în satul natal, aşa că nu-l cunoşteam bine pe Toderică. Era mai mic ca mine cu vreo patru ani, iar eu lipsisem mai mulţi ani din sat.
- Băi, Radule, îmi zice Toderică, nu mai cunoşti lumea, ce dracu'! Stai ca un pustnic, nu te vezi cu băieţii, cu fetele.
- Nu prea am timp, zic într-o doară.
- Pentru prieteni trebuie să-ţi faci timp, băi, Radule! Uite vină la o şedinţă de UTC. Băieţii te apreciază, eşti un exemplu pentru noi, cei mai tineri. Ai publicat şi la ziar...

Ezitam în continuare, dar ştiam în acelaşi timp că nu prea e bine să te pui de-a curmezişul când vine vorba de "activităţi" din astea.
- Hai, hai, dă-te cu lumea, n-ai ce face, îmi zice Toderică şi-mi comunică data şi ora şedinţei UTC viitoare.

M-am luat cu Mihăilă, profesorul de geogravarză, aşa zicea el, şi m-am dus în ziua cu pricina, la ora 5, la şcoala veche, unde era programată şedinţa. Trecuse de ora fixată, dar nu am găsit decât pe femeia de serviciu, tanti Rusanda, care făcea focul în sala de clasă pregătită pentru şedinţă, şi vreo două eleve de-a opta, proaspete uteciste, cărora Toderică le spusese să rămână după ore la şcoală. Fetele nu ştiau de ce. După vreun sfert de oră Toderică apare cu câţiva băieţi speriaţi aduşi direct de la sectorul zootehnic al CAP-ului - tocmai terminaseră lucrul. Purtau salopete şi cizme de cauciuc cu tureatca răsfrântă. Între timp mai apăruseră câţiva tineri profesori, care erau încă utecişti. Ca şi mine.

Pe urmă Toderică trece în fugă, cu salturi de lăcustă, la crâşma de peste drum. Se aflau acolo afară nişte băieţi. Îi văzusem când venisem. Erau antrenaţi într-o activitate-concurs cu mare priză la tineretul masculin din localitate: concursul "Care urinează la cea mai mare distanţă". Mă gândeam chiar să-i propun lui Toderică să se confecţioneze pe plan local nişte hârdaie pentru colectat urina. Aceasta se poate utiliza cu succes în agricultură, ca îngrăşământ, ţinând cont de faptul că, în urma halbelor consumate, respectivul lichid avea conţinut ridicat de gluten, săruri minerale, malţ şi hormoni feminini. E de mirare la cât de bună poate fi pişoalca de bere!

Începe şedinţa. Se alege prezidiul, printre cei aleşi fiind şi eu, la propunerea lui Toderică. Mai întâi este invitată tovarăşa Băieţică, profesoară de istorie, să facă o scurtă informare politică. Voinică, şoldoasă, musteţoasă şi cu glas de sirenă... de locomotivă, tovarăşa Băieţică prezintă bilanţul ultimei vizite a Tovarăşului Ceauşescu într-o ţară din Africa. Nu mai ţin minte ce ţară era, una care începea cu "Z". Zambia? Zair? Zanzibar? A, da, mi-am amintit. Era vorba de Algeria. Sunt subliniate (cu pixul) ideile care se degajă dintr-o cuvântare a Tovarăşului ţinută în faţa adunării unor şefi de trib berberi.
- Berberi, adică bărbieri, deci barbologie pe uscat, îmi şopteşte Mihăilă, ales şi el în prezidiu, şi face semnul bărbieritului pe la obraz. Îmi pitesc obrazul după nişte coli de hârtie, fiindcă nu cadra cu seriozitatea posacă a celor din prezidiu.

După ce Băieţică termină şi se aşează în mijlocul fetelor din sală, Toderică începe să citească un raport privind activitatea organizaţiei pe ultimul trimestru, semestru sau ultimul an, nu mai reţin. Soba s-a încălzit, în sală e deja cald, iar participanţii concursului de la cârciumă încep să picotească. O vagă miroznă de bălegar se insinuează în sală. Pe măsură ce soba se încălzea duhoarea devenea tot mai persistentă. Rămânea un mister de unde venea. De la crăpăturile din cahle, care fuseseră muruite de tanti Rusanda cu lut amestecat cu balegă de cal? Sau de la cizmele în proces de dezgheţare ale celor de la sectorul zootehnic?

Raportul era amplu şi conţinea destule citate lungi din opera Tovarăşului, în care se vorbeşte de dăinuirea noastră pe aceste meleaguri, de producătorii de bunuri materiale, care luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă cu asupritorii îmbuibaţi, dar, fir-ar al dracului, exploatarea flămânzilor producători de bunuri materiale a continuat şi s-a tot intensificat de la Burebista încoace; şi uite aşa, din rău în mai rău lupta de clasă s-a tot ascuţit până ce s-a făcut brici, numai că a venit socialismul, care... ne va aduce paradisul din comuna primitivă, când ne vom urca din nou cu ceata în copaci şi vom culege plus-valoarea sau aşa ceva. Cam asta era ideea.

Pe urmă se trece la activitatea organizaţiei. Urechile se ciulesc, ochii bleojdiţi ai consumatorilor de bere se cască. Toderică citeşte realizările în domeniul politico-ideologic şi cine s-au evidenţiat: Cutare, Cutare şi Cutare. Apoi sunt prezentate unele carenţe, neajunsuri şi deficienţe în activitatea politico-ideologică:
- Exemple negative: tovarăşul Părpăuţă Radu, citeşte răspicat Toderică.

Rămân înlemnit. Cei din prezidiu se uitau în bagdadie, în podea, la încrengătura de crăpături a sobei de teracotă, numai la mine nu. Toderică continuă cu prezentarea activităţii de strângere a deşeurilor. S-au strâns atâtea sticle, atâtea kilograme de deşeuri din hârtie, iar evidenţierea activităţii de strângere a fructelor de pădure încă nu se poate face, fiindcă e în plină desfăşurare.
- Suntem în toiul campaniei, tovarăşi, spune pe un ton glumeţ Toderică, însă cei din sală sunt destul de apatici.

Apoi Toderică evidenţiază pe Cutare, Cutare şi Cutare, iar la exemple negative:
- Exemple negative: tovarăşul Părpăuţă Radu, citeşte mirat Toderică, parcă nevenindu-i să creadă.

La activităţile cultural-educative, ne citeşte Toderică, realizările sunt cu adevărat notabile. A fost reuşită în mod special serbarea intitulată "Stejarul din Scorniceşti". S-au evidenţiat în mod deosebit tinerele tovarăşe profesoare Cutare şi Cutare ("şi ce păcat că de la anul, din cauza vârstei, nu vor mai fi în rândurile noastre, ale uteciştilor!"), apoi tovarăşii Cutare, Cutare şi Cutare. Urmau exemplele negative, iar eu îmi aşteptam rândul ca Brâncoveanul satârul:
- N-avem decât un exemplu negativ, dă din cap cu regret tovarăşul Toderică. Din păcate tot tovarăşul Părpăuţă Radu.

Nu ştiu unde s-ar fi ajuns cu critica josniciei mele retrograde, căci Toderică a trebuit să se oprească din citirea raportului său. În uşă a apărut tovarăşa Bârlea, secretara de partid a comunei, iar Toderică s-a repezit înspre ea cu salturi lăcusteşti. Tovarăşa Bârlea îl aştepta demnă, cu nasul demn, vineţiu, plin de puncte negre ca o perniţă de ace, cu cocul demn, şoriciu.

O ştiam destul de bine. Era de o stupiditate exemplară, ca să zic mai pe ocolite, adică era slăvit de proastă. Avea comportamentul tipic de tovarăşă cu coc, devotată, energică, care conspecta întotdeauna cu minuţie cuvântările Tovarăşului "de o excepţională valoare teoretică şi practică", care se entuziasma sincer la felul cum "ne-am prezentat" la ultima fază interjudeţeană a "Cântării României" sau la "Antena vă aparţine", care "bifa" toate acţiunile organizate, toate plenarele, toate şedinţele, drumeţiile tovărăşeşti, etc. Era profesoară de limba română la bază şi a povestit la un moment dat în cancelarie foştilor colegi cum a învăţat ea matematică cu domnul Boroboaţă. Deborda de entuziasm, relatând vajnicele metode pedagogice de odinioară, când bunul domn Boroboaţă o dădea cu capul de tablă. Şi atunci am avut o revelaţie asupra capacităţilor ei intelectuale, am priceput adică de unde i se trage.

Iar când s-a măritat, abia la 45 de ani, tot cu un activist, tovarăşul Ştefuriuc, se poate spune că a tunat şi i-a adunat. S-au potrivit ca tusea şi cu junghiul sau ca hadaragul pe pârpâriţă, cum se zice la mine în sat (dacă nu ştiţi ce înseamnă, am să vă explic altă dată). Ştefuriuc ăsta dădea nişte ordine, că i se dusese vestea dincolo de fruntariile judeţului. Fiindcă primăvara şoseaua se inunda în urma topirii zăpezii, a ordonat ca zăpada să fie cărată pe deal. Toată iarna au cărat căruţaşii zăpada pe vârful dealurilor. Bineînţeles, primăvara zăpada s-a topit şi apa a luat-o la vale, că apa îndeobşte obişnuieşte să curgă la vale, aşa că acuma nu se putea merge pe şosea decât cu TAB-ul, transportor amfibiu blindat - o mândrie a tehnicii militare româneşti, care chiar în perioada aceea a fost lansat... la apă. Am mers şi eu cu acest TAB, iar ofiţerul de pe blindat mi-a spus că a fost coleg de şcoală cu tovarăşul Ştefuriuc şi că ambii au făcut matematica cu bunul domn Boroboaţă. Aaa, m-am iluminat! Şi tovarăşul Ştefuriuc a fost dat cu capul de tablă.

Dar să ne întoarcem la şedinţa unde eram pe cale să ajung duşmanul poporului. Toderică o conduce în faţă pe tovarăşa Bârlea şi o roagă să ia loc în prezidiu, să ne împărtăşească din experienţa domniei sale. Când mă vede, tovarăşa Bârlea exclamă:
- Aaa! Tovarăşul Părpăuţă! Bine aţi venit în rândurile noastre. E bine să cunoaşteţi probleme noastre, frământările noastre, e bine să vă daţi cu lumea. Să nu mai fiţi mereu vai! un exemplu negativ.