Piaţa muzicală românească este înţesată de case de discuri particulare. Fie reprezentante ale unor case de discuri "majore" din lume, fie independente, acestea din urmă putând fi mai mici (cu producţii ocazionale) sau mai mari (cu un program editorial clar). Cu puţine excepţii, toate acestea nu s-au ocupat niciodată de producţia de muzică clasică (în cel mai bun caz s-au îndreptat către distribuţia unor CD-uri străine), domeniul rămânînd apanajul Electrecordului şi al Editurii Casa Radio. Dintre acele puţine excepţii face parte Intercont Music, care încă de la începutul activităţii, în anii 90, a editat chiar dacă nu constant o revistă şi CD-uri dedicate genului clasic, pentru ca în ultimii ani să se implice constant în distribuţia CD-urilor de muzică clasică, încercând să ofere publicului potenţial interesat discuri la preţuri care nu "înspăimântă" un pensionar, aşa cum se întâmplă cu producţiile marilor case de discuri internaţionale.
În aceeaşi idee a unui demers discografic cât mai prietenos, sub genericul Intercont Classic CD a fost lansată de curând o colecţie de 10 CD-uri, care ar putea fi privită şi ca o primă selecţie de muzică clasică dedicată unui meloman fără experienţă. Preluând interpretări absolut competitive ale unor orchestre europene precum Philharmonica Slavonica, London Sinfonia, London Philharmonic, Orchestra Vienna Volksoper, Orchestra simfonică din Berlin, Orchestra simfonică din Bamberg, I Solisti Di Zagreb, Orchestra simfonică radio din Ljubljana etc., colecţia începe cu două albume dedicate lui Johann Sebastian Bach cuprinzând toate cele şase Concerte brandenburgice, continuă cu două CD-uri Beethoven cu Simfonia a IX-a, Concertul pentru pian nr. 5 "Imperialul" (solistă Cristina Ortiz, pe care am văzut-o la Festivalul "George Enescu" din 2003) şi Simfonia a II-a, al cincilea CD cuprinde Valsuri şi polci de Johann Strauss (un fel de mini-concert de anul nou de la Viena în versiune audio), fiind urmat de două albume construite după principiul "best of", pe care sunt adunate fragmente celebre din mari lucrări clasico-romantice camerale sau simfonice. Propunerile repertoriale continuă cu Concertul baroc - CD ce cuprinde Anotimpurile de Vivaldi şi câte un concert de Corelli şi Albinoni, Orga şi clavecinul la Johann Sebastian Bach şi în final Perle ale muzicii ruse, cu lucrări de Rimski-Korsakov (Şeherazada), Borodin (Dansurile polovţiene din Cneazul Igor) şi Glinka (uvertura la Ruslan şi Ludmila).
Albumele beneficiază de scurte prezentări în limba română ale compozitorilor şi lucrărilor alese, ascultătorul nefiind nevoit să caute referinţe în dicţionare sau cărţi (aşa cum se întâmplă de obicei în cazul discurilor ieftine de muzică clasică, prezentările muzicologice ample şi interesante fiind rezervate acelor CD-uri cu preţuri foarte mari).
Evident, un meloman interesat îşi poate alege doar unul sau două dintre CD-urile colecţiei, chiar dacă ea este gîndită unitar, ca un fel de "prima mea colecţie de muzică clasică". De asemenea, cele 10 CD-uri îşi pot găsi locul perfect în discoteca unui meloman cu experienţă, care este interesat de interpretări comparate. Dar principalii dedicatari sunt cei cărora le-ar plăcea muzica clasică, dar încă nu au curaj să intre în sala de concert. Mulţi dintre participanţii la Festivalul Artelor, novici într-ale muzicii clasice, cei care au aplaudat cu entuziasm între părţile simfoniei sau concertului, ar avea toate motivele să se bucure de o astfel de colecţie, care oferă într-un mod extrem de plăcut o apropiere de domeniu care îi va ajuta ca data viitoare să fie mai puţin stângaci în a se bucura de bucuria audiţiei pe viu prin compararea cu interpretarea de pe CD-ul "de acasă"