Microficţiune. Pastişă.

Te vei trezi mult mai devreme. Vei pune ceasul să sune la şapte. Nu, la şase. Mult mai devreme decât toţi ceilalţi. Vei avea timp să-ţi faci cafeaua, să numeri cele câteva minute până la prima buşitură care se va auzi de sus, din plafon. Atunci te-ai fi trezit oricum, aşa vei avea câteva minute în avans. Sentimentul câştigătorului, încă de la primele ore ale dimineţii. Felicitări, Françoise, felicitări! Vei începe să-ţi verifici e-mail-urile, doar zece, doar un sfert de oră. Apoi te vei uita la ceas şi vei vedea că prima jumătate de ceas se apropie deja de sfârşit. Ce porcărie, trebuia să te trezeşti şi mai devreme. Te vei trezi mâine, vei fi cu încă un pas înaintea lor.

Jos, în faţa clădirii cu doar trei etaje - ce bucurie ai simţit când ai semnat prima oară contractul, urma să plăteşti pentru următorii douăzeci şi cinci de ani, dar asta n-a contat, prezentul e acum - se încarcă deja primele lădiţe cu verdeţuri. Lobodă, spanac, leurdă, ierburi pe care nu le foloseşti, dar despre care îţi place să auzi şi pe care îţi place să le zăreşti în piaţă, în fuga ta spre birou. E ceva în aer când te gândeşti la tot ce-ar putea să fie. Şi fiecare zi e la fel, plină, plină de posibilităţi, doldora de vise şi şanse care încarcă fiecare oră şi fiecare minut. Şi cât de mult îţi zâmbeşti în oglindă chiar şi acum, spunându-ţi că şi azi e o astfel de zi.

Te vei pregăti temeinic pentru o nouă zi. Vei simţi că, totuşi, azi se întâmplă ceva cu mult mai deosebit. O oportunitate. O schimbare. O portiţă nouă care te va scufunda în lumea mirifică a lui Alice. În Ţara Minunilor. Vei adăuga o întâlnire între prima şedinţă de la unsprezece şi cea de-a doua şedinţă de la ora unu. Vei tăia prânzul de pe listă, orice sacrificiu merită dacă ajungi în lumea lui Alice. Orice nouă oportunitate merită să dai la o parte gustul crud şi viu, aproape nebunesc, al spanacului proaspăt, al lobodei. Înghiţi în sec.

Continuă forfota de afară. Paşi din ce în ce mai alerţi. Câtă viaţă e acolo, jos, pe străzi. Dar nu vei invidia vânzătorul de ziare şi nu vei invidia vânzătorul de verdeţuri. Le vei zâmbi amabil amândurora, convinsă că-ţi admiră cămaşa de mătase în culoarea vaniliei, şiragul foarte subţire de perle, fusta care se mulează perfect, tocurile pe care mergi până în micuţa parcare improvizată peste drum.

Vei ajunge prima şi în dimineaţa aceasta. Vei găsi birourile goale, orânduite perfect. Vei simţi că nu e aer şi vei deschide toate uşile. Te vei convinge că doar ţi s-a părut. Vei deschide laptopul, noua achiziţie în semn de felicitare pentru cifrele însumate la final de lună. Îţi place cât de repede se deschide şi cât de uşor te ajută să lucrezi. Repede, extrem de repede. Cu o viteză care se potriveşte ritmului impregnat fiecărei zile. E plăcut să poţi tasta atât de rapid.