Macedonia de Nord. Ohrid. Haide! Lingua franca din Balcani

Haide! Aoloo! Iote-te! În sfârșit...! Ce bine îmi pare că te văd! Nu mai știam nimic de tine (despre voi) de atâta vreme! (Cei doi își strâng vânjos mâinile. De fapt, chiar se îmbrățișează. Muierea stă deoparte, strângând aiurea un șorț de bucătărie.) Dober dan!

Haide! Intră, te rog! Bine că mi-ai transmis că vii! Te așteptam! Io și nevastă-mea! Așază-te, acolo sau acolo sau unde vrei! La masă, că e mai bine, să putem bea! Simte-te ca acasă, te rog! (Gazda îl împinge ușor pe oaspete, din spate.)

Haide! A, nu, nu te descălța, se poate?! (Gest mirat, uluit, speriat.)

Haide! Măi, să fie, de când nu ne-am văzut! Ehe! Ce bine că suntem, din nou, împreună. Ehe! (Bătaie prietenească pe umeri.)

Haide! Nu mă refuza, te rog, hai să bem răchia asta! De bun venit! Io am făcut-o, anul trecut! Zdravo! (Țoiurile se ciocnesc amical. Muierea se uită, cam încurcată.)

Haide! Măi, femeie, ce faci? Adu un pahar și pentru tine, să ciocnești cu noi! (Privire blajină spre nevastă, în timp ce îi face cu ochiul oaspetelui.)

Haide! Noo... Cum așa? De ce să pleci, ce grabă ai? Că abia veniși... Ai treburi în târg, mâine. Gata, rămâi la noi noaptea asta. Mâncăm, bem, stăăăm la taclale. O să dormi acolo, îți arăt io mai târziu! Muiere... (Semne imposibil de înțeles, din ambele mâini, dar din care aceasta înțelege perfect și rapid ce odaie și ce pat să pregătească; încă o bătaie amicală pe umărul oaspetelui.) Văzuși, mă?

Haide! Uite, asta e baia! Că, poate, ai nevoie... (Gest galant, deschis, teatral.)

...

Haide! Bă, să îți povestesc în ce încurcătură intrai, nici n-o să mă crezi, bine că se termină... (Gesturi adecvate intensității dramatice a momentului.)

...

Haide! Așa, acum zi tu, ce mai faci, ai tăi - nevasta, copiii... Da', chiar așa, de ce veniși, ce treburi ai? (Umple din nou paharele, nu prea pare să asculte.) Zi!

...

Haide! Ei, lasă că le rezolvi tu pe toate. Bine că sunt sănătoși ai tăi. (Gest care spune că totul va fi OK.)

Haide! Auzi, îți mai aduci aminte (chestia aia, povestea aia, gagica aia...) (Se așază și se pregătește să povestească.)

...

Haide! (Lovește ușor cu piciorul o mâță care apare de nicăieri, miaună de foame, se lipește de toate picioarele din odaie - picioare de oameni, de scaune, de masă, cască, toarce.)

...

Haide! Ă, aoloo, n-aș fi crezut, chiar așa? Băi, ce om (ce muiere, ce dobitoc, ce chestie)... Păi, io, în locu' tău... (Oho, gest cu pumnii strânși.)

Haide! Dă-l în lupa mea! Hai noroc! Bea, mă, ce te prostești? Încă unu'! (Simulează că dă peste cap țoiul, apoi, chiar așa face.)

Haide! Mai vrei (ciorbă, piftie, sarmale, pâine, cozonac)? Mai pune-i femee, că mai vrea, da' nu zice! (O încurajează pe nevastă-sa.)

Haide! Daaa, ea le-a făcut, nevastă-mea gătește foarte bine, ce nu știi, că ai mai mâncat la noi?! Demult! (Privire tâmpă spre oaspete, privire galeșă spre femeie.)

Haide! Chiar așa, mă, când ne-am văzut noi ultima oară? A, da, așa este (la nunta lu', la botezu' lu, la moartea lu')... (Pare că socotește în minte și folosind degetele.)

Haide! Păi, dacă n-ai mai dat și tu nici un semn de viață... (Gest de reproș, evident.)

Haide! Îți dau un mesaj pe uațap! Dă-mi număru'... Ce telefon șmecher ai, bă! (Uimire, ce mai...)

...

Haide! (Lovește, mai puternic decât prima dată, cu celălalt picior, aceeași mâță, care, între timp, s-a obrăznicit și a început să cerșească de la fiecare...)

Haide! Mai pune, muiere, că omu' ăsta a plecat de multă vreme de-acasă și i-o fi foame. (Face cu ochiul, mai întâi către oaspete, apoi către nevastă-sa.)

Haide! Afară! (Se ridică, lovește mâța cu piciorul; aia aterizează dincolo de prag, în încăperea ailaltă; omul nostru închide ușa camerei.) Eee, a dracu' mâță, io nici n-am vrut-o, da' n-am mai scăpat de gura ei. (Arată, pe rând, către ușa dincolo de care miaună mâța și către femeie.)

Haide! Haide! Ăsta ce are, de latră ca la Sfârșitul Lumii? Ia vezi tu (adică, nevastă-sa!) ce e p-afară?! (Gesturi firești acompaniază ordinul.)

Haide! Hm, a dracu' potaie! Latră, se zbate în laț, nu-i place, da' e bun, că e tânăr și știe să păzească acareturile și casa. (Râde, dă din cap, lovește, mulțumit, palmele de genunchi.)

Haide! Mai toarnă, femee! Bea, mă, ce ți-e că te-mbeți? Acia dormi! Hai, că mâncăm și diseară... (Râde, bucuros de reușita serii.)

...

Haide! Ce bine că vorbirăm. Acu', îți arată nevastă-mea unde dormi. Te văd cam obosit. Io mai stau oleacă, să termin sticla asta... (Îl împinge, prietenos, din nou, pe oaspete, spre ușa în pragul căreia, încurcată, femeia așteaptă să îl conducă spre camera lui.)

Haide! Noapte bună! Cam latră javra aia... (Gest care arată neputința.) Asta e!

Haide! Nevastă, strânge p-aci. Io mă duc să mă culc. (Mâinile îl ajută să arate masa, respectiv faptul că este obosit, băut, adormit.)

Haide! Sau, lasă-le, dracului așa, faci curat mâine! (Dă din cap, nu prea știe cum e mai bine; în fond, nu e treaba lui.)

...

Haide! Dobro utro! Așa, mă! Dormiși bine? (Se repetă ritualul invitării la masă, pentru micul dejun. Se repetă ritualul mesei. Fără băutură, însă.)

Haide! Și zici așa, că ai treabă prin oraș azi, ă? (Brațele fac du-te-vino, invitând oaspetele să intre și să se așeze.)

Haide! Dacă nu știi, îți spun io unde să mergi și cum să ajungi. Nu pot să viu cu tine, că mă duc la muncă. (Gest larg, din brațe, a neputință.)

...

Haide! Muiere, omu' pleacă. Plec și io. Tu ce treabă ai de făcut azi? (Întrebător, cerând un răspuns, chiar și unul evaziv.)

...

Haide! Acu', că ai număru' meu, îmi scrii și ne vedem mai des. (Foarte mulțumit de întreaga întâmplare.)

Haide! La tine, la mine, în târg! (Gest larg, cu ambele brațe, de parcă ar arăta Universul.)

...

Haide! Hvala! Priatno! (Un salut tovărășesc, de drum bun, adresat oaspetelui.)

Haide! Hvala! Priatno! (Răspunde oaspetele către cei doi.)

Haide! Hvala! Priatno! (Răspunde femeia către cei doi bărbați.)

...

Haide!

Bărbații pleacă, femeia rămâne acasă.