Cam o dată pe lună mă plimb cu Google Maps prin amărâtul tău de oraş.
Memorez toate magherniţele, motocicliştii, câinii betegi, uliţele îmbâcsite, tomberoanele revărsate în drum
casele în ruină vopsite în albastru strident
memorez uşile şi treptele celor abandonate
camioneta cu moloz de vis a vis de blocurile vechi spoite în culori fistichii
cei trei cocalari burtoşi traversând bulevardul principal îmbrăcaţi în treninguri metalizate
maşinile de lux parcate în dreptul clădirilor noi
numele străzilor care duc la mare
când s-au făcut cartografierea cu poze era un cer plumburiu şi agitat
Încerc să ghicesc pe unde te plimbai cu bicicleta
prin ce coclauri băteai mingea
şi mă gândesc cum ar fi fost dacă eram mama ta
şi mă gândesc cum ar fi fost dacă eram sora ta
şi mă gândesc cum ar fi fost dacă eram pisica ta
mă gândesc cum ar fi fost dacă eram în stare să te învăţ să înoţi
de când ne-am adulmecat urmele, puterile, rănile
viaţa asta atât de melancolică, de dărăpănată, vopsită în albastru strident
cu străzi întortocheate din care nu înţeleg nimic
cu tot gunoiul din angoasa colectivă revărsat în drum
cu câinii îndoielii sfâşiindu-mi cele mai frumoase amintiri
cu toţi predicatorii însetaţi de sânge repezindu-se să-mi înjunghie adevărul
viaţa mea care seamănă atât de bine cu amărâtul tău de oraş
de care încercam din răsputeri să scap
îmi pare singura posibilă
din câte aş fi putut inventa.
Ce n-am elucidat e de ce crezi că-n Troia
ne-ar fi fost mai bine
(Din volumul De exemplu Troia)