De câte ori un cer mi s-a prăbuşit peste tufele proaspăt înfrunzite
de câte ori un câine mi-a profanat tristeţea
de câte ori o ghionoaie mi-a spart ferestrele
sau m-a împroşcat câte un ameţit cu coşmaruri
haite de binefăcători înfometate de linişte şi pace
au vrut să îmi dea pastile
Mi-au zis pofta ta de senzaţii e bolnăvicioasă, ia ceva de calmare
mi-au zis melancolia e dăunătoare, ia ceva să te înveseleşti
mi-au zis dormi, mi-au zis trezeşte-te, mi-au zis fă naibii linişte,
mi-au zis fă gălăgie, nu sta momâie
toată viaţa mea m-au hingherit salvatorii
mi-au căutat defecte şi-n virgulele nescrise pe foaie
în foşnetul imperceptibil al vorbelor nerostite
mi-au ghicit în zâmbet nevolnicia
şi în tăceri mi-au citit tot ce ce putea fi mai ruşinos
Am sărit coarda, nici prea sus nici prea jos,
n-am întins-o prea tare
n-am lăsat-o prea moale
Totuşi ia pastile preventiv mi-au zis
nu se ştie niciodată
Mi-au dat lacrimile când am văzut un paria târât în lanţuri
?! Nu e normal! ia pastile
Dacă mi-a jucat glezna la stânga sau la dreapta,
dacă am scris un cuvânt ininteligibil
dacă am scos limba la vreo vrabie
dacă n-am lovit în zidul care îmi fusese alocat
au zis să iau urgent pastile
Mai nou vor să mă facă să uit cum arată marea, la ora amurgului
când vocea lui Paris se zvârcoleşte în pieptul meu ca un animal muribund
Să uit.
Mai ales frumuseţea ta, pentru care sunt gata să înfrunt săgeţile a o mie de ahei
Vor să îmi dea pastile ca s-o uit.
(Din volumul De exemplu Troia)