Am născut personajul Dorian Gray dintr-un fel de revoltă faţă de epoca noastră, cu tot ceea ce înseamnă ea, de la trivialitatea cotidiană până la contextul cultural care, făcând din ce în ce mai multe concesii vulgului şi mediocrităţii, s-a îndepărtat de propria esenţă.Cred că arta dansului a rămas unul dintre puţinele spaţii nealterate, un spaţiu al emoţiei pure, al onestităţii faţă de public. Cred într-o viziune coregrafică integratoare a tuturor formelor de mişcare ale corpului uman. Pentru acest spectacol am încercat un amestec de genuri ale dansului, de epoci, pornind de la eterica prezenţă a balerinei în pointes până la contorsiunea trupului din dansul contemporan.
În toate proiectele de până acum şi mai ales în Dorian Gray am fost marcat, recunosc, de modelul celebrelor Balete Ruse de la începutul secolului al XX-lea. M-a pasionat capacitatea, curajul lui Diaghilev - el însuşi un revoltat, un dandy - de a da fiecărui spectacol aura de eveniment, adunând în jurul unei idei cele mai importante nume ale artelor. Tot timpul în avangarda formelor estetice, spectacolele Baletelor Ruse au însemnat naşterea artei moderne, fie că era vorba de dans, muzică sau arte plastice.
Dorian Gray a dorit să-şi păstreze frumuseţea, fericirea. Prin acest spectacol am dorit să atingem, pur şi simplu, frumosul.
(Răzvan Mazilu)
Vizitaţi galeria de fotografii a Mihaelei Marin din spectacolul Portretul lui Dorian Gray de la Teatrul Odeon, Bucureşti.
