Miruna şi pasărea colibri jumulită de pene

Doi ani, zi de zi, cu precizia jurnalelor de televiziune locală ne duceam dragostea la grădiniţă pentru iniţiere sexuală. Plecam din adolescenţă în staţia livada cu prune, sau mere, locuită de o ceată de Eve. Golden, Johnathan, Starkinson nu mă hotăram la culoare, mărul preferat era al lui Adam, ascuns sub epiderma educaţiei spartane. De Paşte luminile cădeau liturgic peste piele, urcam o Golgotă inventată câte o stea căzătoare făcea valuri concentrice căzând pe apa a 4 retine pereche.

Locuiam în mine ca într-o nucă de cocos cu interiorul alb ras ca zăpada într-un glob de cristal peste o scenă din St. Petersburg reprezentând Hermitaje.

La subsolurile caselor burgheze în nişe scobite puneam mesaje în clepsidre amputate la mijloc sub formă de sticle umplute cu nisip ce măsoară timpul într-un singur sens dinspre 97 către 2000. Revelion cu doar un pic de zăpadă pe strada poliţiei arestau poezii, cu verbele lor îmi rădeam puful ce-mi crescuse sub braţ apoi mă priveam ochi în ochi cu marchizul de Sade.

„girl you will be a woman soon” a început deja sfârşeala menstruaţiilor oprite în minuscule tampoane interne. S-a crăpat trupul zemos pe cearşafuri Narcis izbucneşte în plâns surprins se oglindeşte dedesubt în nişte ochi de femeie.

Am să o nasc pe Miruna, femeia-copilăperpetuăatuturor, tabuul adolescenţei mele zâmbind cu surâsul Monalisei. De la bărbaţii seduşi adun pentru ea câte o coastă.

Locuiesc în mine ca într-o nucă de cocos în care lichidul amniotic fermentează periodic arunc cu nuca-n perete.