prezentul discontinuu

erai un bărbat aveai conturul nopţilor mele
mergeai prea repede prin prezentul meu discontinuu
ne decupam ochii din pagini imprimate magenta
trăiam pe un acelaşi meridian îţi ghiceam caişii înfloriţi
undeva era un horn prin care moş crăciun venea întotdeauna

astăzi
ţinem în mâini fiecare câte o poveste de dragoste
se apropie marginea unui alt solstiţiu
ne trimitem aceleaşi scrisori ne amintim zilele noastre
de naştere şi ne privim
prin fotografiile altor semidrepte
tu ai aceeaşi ridicare de umăr
eu sunt aceeaşi unitate de măsură pentru
un fel de lacrimă
altceva