Mihaela Pascu: Într-o perioadă în care librăriile independente se confruntă cu o piață nu tocmai prielnică, voi ați făcut un pas înainte. Ce v-a făcut, cel mai mult, să luați această decizie și cum s-a conturat ideea?
Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan: Ne-am pregătit foarte serios cam cu un an înainte să deschidem și mai "neserios" și în anii anteriori citind studii, articole și cărți despre piața de carte din Europa sau America și, câte am găsit, și din România. Am citit tot ce am găsit despre subiect, am discutat cu prieteni din domeniul cărții, fiindcă ne-am tot lovit de aceste întrebări de când am anunțat, în noiembrie 2015, că vrem să deschidem o librărie independentă. Și de fiecare dată am răspuns ferm, același lucru: noi asta vrem să facem, pentru asta ne-am pregătit, dacă faci ceva cu pasiune și crezi în ceea ce își propui, nu ai cum să nu reușești. Și suntem dispuse să ne provocăm creativitatea și cunoștințele în fiecare zi, pentru ca afacerea să meargă, fiindcă dincolo de pasiune și de visul de a lucra împreună la business-ul nostru în domeniul cărții, aceasta este o afacere și o tratăm ca atare. Am avut, în anul 2016, un prieten-librar-sfătuitor pe nume Marius Ciupertea, cu care ne întâlneam constant să îi spunem ce ne dorim, cum putem să realizăm ce ne propunem, ce am reușit să facem. El a fost și este pentru noi un prieten și mentor și consultant. Întâlnirile cu el erau dure, fiindcă venea cu o experiență de librar de aproape 20 de ani și cu o atitudine serioasă, cu standarde foarte ridicate, cu pesimism și realism. Înainte de fiecare întâlnire cu el simțeam că trebuie să îl convingem că am luat decizia potrivită, că trebuie să îl cucerim, că dacă pe el îl facem să creadă în noi, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Fiecare întâlnire cu el ne debusola și ambiționa în același timp să îi demonstrăm că suntem hotărâte și că nu facem asta ca să ne aflăm, pur și simplu, în treabă.
M.P.: Îmi răsună în minte replica faimoasă din Twin Peaks: "Bufnițele nu sunt ceea ce par a fi". Care este experiența pe care o aduceți cu voi din anii trecuți și ce credeți că v-a ajutat cel mai mult la început de drum?
O.D.-P. & R.S.: Da, faimoasa replică ne tot urmărește de când am anunțat numele librăriei, dar cred că noi suntem exact ce părem a fi și exact cum ne prezentăm, iar magia Bufnițelor este pasiunea și prietenia. Elementele principale sunt pasiunea și prietenia, de aici pleacă experiența personală și cea profesională. Prieteniile care au apărut în urma proiectelor în care am fost implicate, în urma job-urilor pe care le-am avut. Prieteni scriitori, prieteni editori, prieteni comunicatori din piața de carte, manageri culturali au fost cei care ne-au trimis mesaje de susținere, ne-au dat sfaturi, ei au fost cei cărora le-am trimis planurile noastre și cu care ne-am consultat ce și cum să facem și să nu facem. Și pasiunea noastră de a lucra și de a ne implica în viața culturală a orașului nostru încă de când eram în facultate. Apoi, prietenia noastră din copilărie a fost completată de maturitate, dacă putem spune așa, de alegeri diferite, care se completează. În timp ce Oana s-a specializat pe piața editorială, Raluca s-a preocupat de organizarea de evenimente și de comunicarea culturală, Oana a studiat Politici editoriale în Franța, a avut stagii de practică la edituri precum Seuil, Gallimard, Plon, iar Raluca a studiat la Timișoara Management cultural și s-a angajat ca om de comunicare și organizare de evenimente la Universitatea de Vest, apoi la Timișoara 2021, când era în prima parte a competiției pe România alături de alte 14 orașe - și așa am ajuns să vorbim de noi la persoana a III-a. Fiecare am adus cu noi cunoștințe și networking, iar experiența și specializările noastre par a se completa perfect. Și cea mai importantă parte din relația noastră de prietenie, dialogul și dezbaterea constantă, am adus-o și în parteneriatul în afaceri. Suntem diferite, gândim diferit, fiecare din noi este perfecționistă în domeniul ei și cealaltă întotdeauna o combate cu întrebări și argumente, în așa fel încât să ne înțelegem rolul și să facem afacerea să existe, să aducem scriitorii și cititorii față în față, să aducem cărți pe care le putem recomanda, să ne impunem pe piața de carte locală, națională și, cu gândul spre 2021, cea internațională.
M.P.: Unele librării au pentru cititori raftul "Pariul editorului". Pe ce mizați când aduceți în librărie autori noi? Aveți un exemplu de autor care sperați să fie cât mai citit și nu s-a întâmplat? Dar un autor care v-a uimit pentru că a cucerit cititorii?
O.D.-P. & R.S.: Noi avem Cartea lunii la Bufnițe. Am testat campania în lunile mai și iunie 2017, să vedem cum reacționează cititorii la ea, cum o putem dezvolta, cum o putem pune în valoare. Ce a însemnat asta în primele două ediții? Ideea de Cartea lunii la Bufnițe era de a prezenta un autor, român sau străin, cu o carte recent apărută, prin organizarea de cel puțin trei evenimente în jurul cărții. De a promova un autor și o carte care nouă ne place foarte mult și în care credem și cu care avem răbdare. În luna mai 2017 a fost Fiica Estului de Clara Uson (Polirom, 2017) și în luna iunie 2017 a fost Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom, 2017). Acum peste vară tragem concluziile și pregătim o nouă serie de campanii pentru toamnă, nouă ne place să îmbunătățim evenimentele din librărie, să primim feedback și să facem tot posibilul să ajungem la cât mai mulți cititori. De exemplu, luna septembrie 2017 o vom dedica cărții Mort în Patagonia de Daniel Vighi. Nici nu a apărut încă în librării, trebuie să vină săptămâna aceasta, dar noi am primit manuscrisul de la autor și așa am putut contura posibilele evenimente legate de ea. Nu este un secret că domnul Vighi este unul din mentorii noștri, cel care ne-a adus în culisele evenimentelor culturale, cel care ne-a ajutat să devenim persoanele care suntem astăzi din punct de vedere profesional și uman. Apoi, luna octombrie 2017 va fi dedicată Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara "La Vest de Est / La Est de Vest" (FILTM) în organizarea căruia suntem implicate.
M.P.: Cum priviți librăria acum față de cum o priveați în, să spunem, prima lună de la deschidere? Ce s-a schimbat și ce v-a atras cel mai tare atenția?
O.D.-P. & R.S.: Cu un ochi mai experimentat. Niciuna dintre noi nu a mai lucrat într-o librărie până acum, așadar am învățat constant și am aplicat perspectiva celor care și-au petrecut mult timp în librării, ce ne-a plăcut nouă, ce am citit în cărți, interviuri, studii pe piețele de carte din străinătate, în autobiografiile autorilor ș.a.m.d. Nu am mai spus asta în nici un interviu, dar de exemplu, ca să îți faci o idee despre cum eram noi în luna decembrie 2016, abia în ziua deschiderii am învățat să folosim casele de marcat și softul de vânzare. La ora 14.00 a venit firma să ne instruiască, la ora 18.00 am deschis ușile, iar cu puțin timp înainte de deschiderea ușilor, noi încă aranjam cărțile pe rafturi și citeam, în același timp, instrucțiunile de la softul de vânzare și casele de marcat. Eram obosite, puțin speriate, puțin nesigure, emoționate, fericite, simțeam o responsabilitate enormă față de toți cei care ne-au validat și ajutat, familiile noastre, prietenii noștri, colaboratorii, fanii anunțați deja pe online sau persoanele care intrau când librăria era în șantier și ne spuneau că abia așteaptă să deschidem. Se vede în clipul de la deschidere cât de emoționate eram la casele de marcat, cum ne uitam la ecrane și încercam să nu facem greșeli, atunci era totul nou și în același timp cu responsabilități de toate felurile pe umerii noștri. De la responsabilități financiare, de branding, de organizare, de promovare, pe care atunci le tratam cu foarte mari emoții și care acum fac parte din cotidian. Le tratăm cu aceeași responsabilitate uriașă, dar cu mai puține emoții și mai multă siguranță și, putem spune, mult mai multă experiență. Așa cum și premiul primit la cea de-a noua ediție a Festivalului Internațional de Poezie și Muzică Poezia e la Bistrița, cel de Librarul anului 2017, ne-a pus pe umeri responsabilitatea ca de acum înainte, ceea ce am realizat de la deschidere până la primirea premiului, să fie standardul de la care să pornească totul în librărie.
M.P.: A existat, în acest interval, o perioadă mai dificilă care v-a făcut să depuneți eforturi mai mari de organizare, promovare etc.?
O.D.-P. & R.S.: Nu știm dacă de când am deschis am avut o așa numită perioadă dificilă, cel mai dificil a fost înainte de deschidere și probabil prima săptămână, când încă învățam lucrurile din culise, partea administrativă. Poate acum, peste vară, când în luna august 2017 nu prea avem evenimente și când orașul e mai mult plecat în vacanță. Ca să nu ne ieșim din ritm, am continuat să citim în fiecare duminică la Duminica poveștilor, unul din evenimentele noastre reprezentative, și să organizăm o școală de vară urbană pentru copii împreună cu partenerii noștri de la Asociația Culturală Melopolis.
M.P.: V-ar plăcea ca în viitor să vă extindeți și să mai deschideți și alte librării? Cum arată piața de carte din acest moment în Timișoara?
O.D.-P. & R.S.: Nu, noi nu ne-am propus să construim un lanț de Bufnițe prin oraș sau prin țară. Ne-am dorit o librărie independentă, a orașului, pentru timișoreni și pentru străinii care vin aici în city-break-uri. Ne-am dori ca în anii care urmează să reușim să ne extindem în curtea interioară, în 2017 a fost mai simplu și mai puțin costisitor să facem o mică terasă în fața librăriei, pe trotuar. Iar în ceea ce privește piața de carte, cred că am citit cu toții interviurile cu directori de edituri sau librari sau scriitori sau traducători, nu avem nimic nou de adăugat, noi ne concentrăm pe librăria noastră și pe creșterea publicului consumator de carte din oraș, ni se mai spune și acum că suntem un fel de Don Quijote la noi în urbe, deși lucrurile aici nu sunt deloc tragice. Timișoara este un oraș efervescent din punct de vedere cultural, în continuă creștere ca număr de spații culturale și evenimente culturale, cu un public care va deveni din ce în ce mai pretențios și cu standarde tot mai ridicate. Ceea ce este excelent și provocator.
M.P.: E un fapt cunoscut lipsa de informații suficiente privind piața de carte. Lipsa unor surse credibile care să tragă un semnal de alarmă poate să fie și motivul pentru care autoritățile nu sprijină mai mult cultura, spun unele voci. Ce credeți că putem face noi, ca librari, manageri culturali, antreprenori din acest domeniu, critici și, desigur, cititori, pentru a schimba lucrurile în bine?
O.D.-P. & R.S.: Să ne facem fiecare treaba cu responsabilitate și respect, ținând cont de întregul lanț al pieței de carte și de consumatorii de cultură.
Studiile pe piața de carte nu prea există, desigur, ele costă mult, aici e vorba de investiții și multe, multe altele. Și nu e vorba de studii făcute cu pixul în birouri, ci studii cu firme specializate, constante. Asta ar duce mai departe la campanii de promovare a lecturii, pentru că automat ai cunoaște mai bine publicul țintă. Noi am făcut un asemenea studiu în 2016, împreună cu Centrul de Diagnoză Socială al Universității de Vest din Timișoara. De fapt, așa am anunțat prima dată librăria, lansând în spațiul public local un studiu desfășurat pe patru zile, la Târgul de Carte Bookfest, Timișoara face to face și continuându-l încă o lună pe online, prin site, Facebook, email. Ne-a ajutat foarte mult în a trasa lucrurile definitorii pentru librărie, am înțeles mult mai multe despre cei care urmau să ne devină fani și clienți.
