Să înţelegem cultura ca pe o carte de vizită a unei ţări

Oltea Şerban-Pârâu: La începutul anului 2017 proiectul dvs Zestrea ajungea la Carnavalul de la Veneţia. Peste două luni deveneaţi preşedinta ICR. Cat de complicată a fost această trecere la nivel personal?
Liliana Ţuroiu: Aşa cum ştiţi, lucrurile trebuie situate în adevărata lor poziţionare nu doar în timp, ci şi în substanţă. Proiectul la care faceţi referire, Zestrea, era la vremea aceea în plină desfăşurare, dar să menţionăm că l-am început în 2015! Până la Carnavalul de la Veneţia avusese deja un traiect naţional şi internaţional notabil, pe care nu aş vrea să îl mai reiau - pentru că a fost prezentat pe larg de mass-media din România şi din străinătate. Aş vrea să menţionez că am avut, până la expoziţia de la Veneţia, la care faceţi referire, peste 50 de expoziţii personale în cei aproape 20 de ani de carieră artistică. Cele 23 de expuneri ale proiectului Zestrea organizate în muzee şi galerii din ţară şi străinătate nu au beneficiat de parteneriatul ICR decât în trei dintre cazuri. Pot spune că am început povestea Zestrea pe plaiuri româneşti şi am continuat-o în marile oraşe europene, într-un periplu expoziţional pe care eu îl consider semnificativ. Pe scurt, arată cam aşa: Muzeul Naţional al Castelului Peleş - în Camera de Aur din Pelişor, unde este depusă inima Reginei Maria; Castelul Bran - în Camera de Muzică a Reginei Maria; Cetatea Făgăraşului - în Sala Tronului; Palatul Cesianu-Racoviţă, în Galeria de Artă Artmark; Castelul Bethlen-Haller, Jidvei; Palatul Schönbrunn, Viena; Galeria de Artă a Institutului Cultural Român din Roma, la Accademia di Romania; Sala Wagram, Paris; Castelul Jaegerhof şi Sala Schumann a Muzeului de Artă, Dusseldorf, Germania; Teatreo Thalia şi Galeria de Artă a Institutului Cultural Român, Lisabona, Portugalia.

Acest proiect artistic a venit în completarea carierei universitare, pe care eu o consider la fel de importantă şi, mai ales, la fel de utilă. Ca lector universitar doctor în cadrul Departamentului de modă al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti am avut bucuria să contribui la pregătirea generaţiilor următoare de artişti şi designeri.

Prin urmare trecerea nu a fost, pentru mine, surprinzătoare, dar a însemnat, evident, o schimbare majoră. A trebuit să întrerup brutal un proiect care era tot mai cerut în străinătate şi să renunţ, în general vorbind, la partea subiectivă a personalităţii mele, pentru a mă dedica unei activităţi instituţionale care necesită nu doar o prezenţă continuă în mijlocul evenimentelor, ci şi abilităţi manageriale prin care să poţi ordona şi să poţi da sens sutelor de evenimente şi de proiecte pe care Institutul Cultural Român le organizează sau le susţine. Iar în această privinţă toată activitatea mea precedentă îmi este de un real folos, pentru că ştiu din interiorul lucrurilor tot ce presupune un eveniment de succes şi ştiu că munca de echipă, fără de care nu poţi avea reuşite temeinice, se face cu răbdarea şi pasiunea pe care doar un cadru didactic le are.

O.Ş.-P.: Personal, m-am intersectat relativ recent cu activitatea ICR la Târgul de carte de la Londra şi Târgul de carte de la Madrid, ca urmare a parteneriatului dintre târgul internaţional de carte Gaudeamus şi ICR privind promovarea târgurilor de carte de a căror participare românească se ocupă Institutul Cultural Român. Cum evoluează în a doua parte a anului 2017 această importanta activitate a ICR?
L.Ţ.: România ultimilor ani are, aş spune, o expertiză semnificativă în privinţa cărţii. Să ne gândim doar la proiectele editoriale majore de traduceri iniţiate de ICR, care au făcut ca nesperat de mulţi autori (într-o perioadă atât de scurtă) să fie nu doar traduşi în multe limbi de circulaţie internaţională, ci şi promovaţi şi cunoscuţi - unii chiar şi premiaţi - în ţările respective.

Târgurile de carte vin să completeze această realitate, care a fost preluată şi asumată - chiar dacă timid la început - chiar şi de editurile private mai mari. Dar un Târg de carte îţi oferă şi posibilitatea de a stabili direct contacte noi, de a iniţia în cele câteva zile de desfăşurare proiecte care se pot derula pe termen lung şi, deloc în ultimul rând, este un prilej de a vedea direct tendinţele culturale. Să nu uităm, la un asemenea eveniment participă edituri de tradiţie, cu un potenţial financiar şi managerial care a fost demonstrat de-a lungul timpului. România - şi aici sprijinul ICR este, aşa cum sugeraţi, unul demn de a fi menţionat - a reuşit în ultimii ani să-şi pună amprenta. Cărţile autorilor români încep să fie găsite în marile librării ale lumii nu doar amestecate, "pe rafturile autorilor din est", ci tot mai des pe rafturi dedicate. Acest lucru mi se pare printre cele mai notabile realizări, poate la fel de important cu rezultatele mult mai cunoscute ale noului val din cinematografia românească.

O.Ş.-P.: Ce proiecte girează sau pregăteşte ICR în vederea aniversarii Centenarului României din 2018?
L.Ţ.: Un răspuns foarte simplu şi încărcat de conţinut este, cred, faptul că prin chiar statutul său, ICR aniversează România cu fiecare eveniment sau proiect. A ajuta la punerea în circulaţie a valorilor culturale, a sprijini artiştii şi creatorii acestei ţări să participe la marile evenimente ale lumii, toate acestea sunt lucruri care vorbesc despre România şi despre succesul unui proiect de ţară desăvârşit, iată, în urmă cu 100 de ani.

Desigur că împlinirea unui secol de existenţă a României merită mai mult decât atât, iar ICR are în derulare un program complex, cu numeroase evenimente special concepute, program început de actuala echipă de conducere din prima sa săptămână de lucru. Există, în acest moment, o listă cu peste 300 de iniţiative culturale pe care le dorim implementate alături de alte instituţii ale statului. Ele pot fi uşor identificate în pagina noastră de internet (centenart), iar majoritatea se vor desfăşura în perioada care urmează, culminând, desigur, cu anul 2018.

O.Ş.-P.: Dintre Institutele Culturale Române active la ora actuală, ale căror proiecte vi se par mai interesante la acest moment?
L.Ţ.: Activitatea filialelor noastre din străinătate a devenit foarte intensă, chiar şi în această perioadă în care, mai ales în străinătate, lumea este în concedii. Cu echipe foarte reduse şi resurse de multe ori insuficiente, reuşim să realizăm lucruri extraordinare. Soluţia pe care au găsit-o este de a lucra în parteneriate cu alte instituţii locale. Noi dorim o ancorare cât mai bună în mediul din ţările respective. Ne dorim public local (pe lângă cel tradiţional, format din membri ai comunităţilor româneşti din ţările respective). Aceste parteneriate se pot lega dacă dovedim că suntem serioşi, că avem şi respectăm valori culturale comune. Spus aşa, pare un lucru simplu, dar în lumea reală a dovedi în fiecare zi că eşti performant nu e uşor de făcut. Mă feresc să fac nominalizări pentru că fiecare filială trebuie pusă în contextul în care activează. Laud însă rezultatele excepţionale ale echipelor de la ICR Londra, Veneţia, Lisabona, Beijing şi lista poate continua.

O.Ş.-P.: În ultimii ani s-a discutat mai mult despre deschiderea unor noi ICR-uri. S-a reuşit cu ICR Beijing obţinerea unei filiale foarte active. Aveţi în plan finalizarea altor proiecte de acest tip?
L.Ţ.: Discuţiile despre înfiinţarea de noi filiale au fost încă de la stadiul iniţial al reţelei. De altfel, aşa cum ştiţi, numărul lor a tot crescut. Sunt cel puţin două aspecte în această privinţă, ambele importante. Primul este legat de strategia de politică a României, cel de-al doilea de cadrul specific al relaţiilor bilaterale. Înfiinţarea unei filiale noi vine ca urmare a unor demersuri diplomatice care se iniţiază cu mult timp înainte.

O.Ş.-P.: Care ar fi punctele cele mai importante ale activităţii ICR în perioada septembrie-decembrie 2017 şi în ce măsură o parte dintre acestea depind esenţial de rectificarea bugetară din toamnă?
L.Ţ.: Aş începe cu rectificarea bugetară, pentru că toate instituţiile o aşteaptă, fiecare cu argumentele pe care le consideră cele mai potrivite. În cazul ICR o rectificare favorabilă este foarte utilă, pentru că aceasta ar permite continuarea sau dezvoltarea multor proiecte deja începute, multe dintre ele desfăşurate în străinătate. Cultura este un proces dinamic şi creativ, pe care îl poţi programa, la începutul fiecărui an, în detaliile semnificative, având la bază o strategie pe mai mulţi ani. Dar tocmai pentru că este un proces, el se completează şi se dezvoltă pe măsură ce înaintează, apar noi oportunităţi, apar solicitări noi din partea partenerilor. O parte din acestea se referă şi la bugete. Iar noi credem că banii investiţi în cultură nu sunt bani risipiţi, ci se întorc prin atâtea căi, încât îmi doresc să putem iniţia cât mai multe evenimente de calitate. Să ne gândim la imaginea de ţară - ce ţară care se respectă nu are o cultură semnificativă (şi recunoscută, ca atare, în spatele ei), la faptul că prin cultură devenim mai atractivi şi ca destinaţie turistică, la schimburile culturale în general, care de cele mai multe ori preced schimburile economice. Să înţelegem cultura ca pe o carte de vizită a unei ţări, ca pe o primă imagine pe care un străin o are despre noi. Ne-am dori să fie una cât mai favorabilă, nu-i aşa?

În ceea ce priveşte activităţile noastre, desigur nu pot fi enumerate toate. Voi menţiona o mică parte din acestea. Astfel, în cadrul reţelei EUNIC, avem o serie de evenimente care marchează Ziua Europeană a Limbilor, la Belgrad, Rotterdam, Lisabona, Madrid, Varşovia, Bruxelles şi Bucureşti şi alte oraşe importante din Europa. Se ştie că, la iniţiativa Uniunii Europene şi a Consiliului Europei, Ziua Europeană a Limbilor este celebrată în fiecare an în jurul datei de 26 septembrie, începând cu 2001. Diversitatea lingvistică reprezintă cheia unei mai bune comunicări interculturale şi este unul din elementele principale ale bogatului patrimoniu cultural al UE.

Către finalul lunii septembrie 2017 susţinem participarea unor galerii româneşti (Galeria Anca Poteraşu, 418 Contemporary Art Gallery, Eastwards Prospectus, Galeria Jecza şi Ivan Gallery) la ediţia 2017 a târgului de artă Viennacontemporary, cel mai important târg internaţional de artă contemporană din Viena, cu un focus pronunţat asupra artei central şi est-europene. Viennacontemporary reprezintă un loc de întâlnire pentru vizitatori, artişti, curatori, colecţionari şi proprietari de galerii.

De asemenea, la începutul lunii noiembrie 2017 avem Festivalul de Muzică de cameră "George Enescu", de la Dublin, în interpretarea ansamblurilor reunite Ficino şi ConTempo Quartet. Festivalul va cuprinde cele mai importante lucrări camerale ale marelui compozitor român, şi, în partea a doua, lucrări de referinţă ale maestrului Dinu Lipatti, fiind primul festival de acest fel din Irlanda, aducând în lumina reflectoarelor celtice muzica sublimă a marilor compozitori români. Totodată, printr-o activitate deosebit de intensă şi fructuoasă a colegilor de la ICR Londra, avem onoarea de a fi prezenţi pe una dintre cele mai mari scene ale lumii cu spectacolul Oedip. Filarmonica George Enescu de la Bucureşti va performa, pentru prima dată, pe scena de la Royal Festival Hall la Londra. De asemenea, avem festivalul filmului românesc în Canada, în a doua jumătate a lunii septembrie 2017 şi prima decadă a lunii octombrie 2017.

În acelaşi timp, avem chestiuni de zi cu zi, care fac întregul, adică dau rezultatul muncii noastre. Zilele trecute am avut, de exemplu, o foarte bună întâlnire cu un mare curator şi colecţionar de artă, doamna Ingvild Goetz, colecţionar de artă şi filantrop, care ne-a făcut onoarea de a vizita Institutul Cultural Român.

Suntem preocupaţi, totodată, de acţiuni şi activităţi pe termen lung, de promovare a programelor naţionale, cum ar fi Sezonul Cultural România-Franţa (1 decembrie 2018 - 30 iunie 2019, marcând astfel Centenarul creării României moderne) şi Participarea României, ca ţară invitată de onoare, la Festivalul Internaţional de Artă EUROPALIA 2019.