Pe strada din cartierul vecin e doliu

La apartamentul 13 din scara D a blocului situat pe strada viilor, e pus doliu.
E seară, plimb câinele, trag cu ochiul la geamul prin care văd becul aprins în apartamentul 13 din scara D a blocului situat pe strada viilor, unde e doliu.
Pe strada viilor păsărelele cântă şi soarele răsare. - E doliu -
Parchează maşini, copiii se joacă, bobocii înfloresc, iarba creşte, vântul bate, stropii de apă se vaporizează, e arşiţă. - doliu -
Aud bârfe despre doliu, cucoane cu halatele pline de flori de aceeaşi culoare vorbesc în faţa blocului meu.
Vorbesc despre doliul din cartierul vecin, apartamentul 13 la scara D a blocului situat pe strada viilor.
Bărbaţii bătrâni se gândesc, înainte de moarte, la gustul gurii din mărul muşcat de Adam.
Se zvoneşte că nu a fost o moarte bună şi că familia îndurerată aşteaptă ca un vinovat să fie judecat.
Un posibil martor susţine că a văzut toată scena. - E doliu pe strada viilor. -
E martorul morţii, pe strada singurătăţii îşi înfige unghiile în pământul umed, bine pregătit, şi plânge. Ce trist e să fii martor al singurei entităţi nevii. Lângă judecătorie îşi rupe unghiile-n dinţi, ghearele-şi capătă plasticata formă şi pică-n betonul ars de arşiţă.
Şi săracul martor, e convins că n-are ce căuta în curse dintre adevărat şi fals.
S-a găsit posibilul vinovat.
Este declarat:
Vinovat.
Tot doliu e la apartamentul 13 situat în blocul de pe strada viilor.
Ce fel de martor...