A fost prima săptămână cu Simona Halep în fotoliul de lider mondial al tenisului feminin. Vom ține minte această săptămână. Trebuie.
40 de puncte. Atâtea o despart pe Simona Halep de Garbine Muguruza în clasamentul la zi al WTA. Un avans de 40 de puncte la fotbal înseamnă distanța dintre galaxii. La tenis, valorează cât o respirație. Dar este gura de aer proaspăt de care toți aveam nevoie.
Evert a fost prima
A 25-a. Simona Halep este al 25-lea lider mondial al jucătoarelor profesioniste din era computerizată. În ordine cronologică, Chris Evert a fost prima. Se întâmpla în 1975. Pe Evert o succed nume uriașe. Australianca Evonne Goolagong, cehoaica Martina Navratilova, Tracy Austin, fostul copil-minune al tenisului american, Steffi Graf, Monica Seles, Arantxa Sanchez, Martina Hingis, alt copil minune, dar venit din cantoanele helvete. Excelentă ideea colegei mele Luminița Paul, care a ilustrat povestea tenisului feminin al ultimilor 40 de ani cu chipul campioanelor dinaintea Simonei. O istorie a tenisului fetelor pe două pagini de ziar. Anul și chipul. Memoria lucrează.
Eleganța pierdută
Cei care au apucat să le vadă pe Evert și pe Navratilova, pe Austin și pe Seles, pe Graf și pe Arantxa au prilejul aducerii aminte. În doze mici, nostalgia poate fi un bun medicament pentru suflet. Cei mai tineri, cei care nu le-au văzut pe înaintașele Simonei, n-ar trebui să mai piardă timpul. Tehnologia modernă ne ajută acum să recuperăm lucruri altădată interzise. Vor trăi surprize plăcute, pentru că tenisul de acum 3-4 decenii era dominat de o eleganță acum pierdută. Nu avea intensitatea și forța tenisului promovat de surorile Williams, nici precizia geometrică a belgiencelor Clijsters și Henin, dar compensa printr-o surprinzătoare abilitate tehnică. De ce insistăm totuși cu această privire spre trecut? Pentru că trebuie să știm semnificația numărului 1 mondial. Valoarea lui.
Billie Jean King și lupta pentru emancipare
WTA, adică Women's Tennis Association, a fost înființată în 1973 de americanca Billie Jean King. Multiplă campioană de Grand Slam, ea însăși fost număr 1 mondial înaintea erai computerizate, Billie Jean King a luptat la baionetă pentru emanciparea tenisului feminin. Cu scop final, recunoașterea egalității în drepturi indiferent de sexul jucătorilor. Justificată sau nu în planul spectacolului / performanței sportive, discuția este departe de a fi tranșată, paritatea premiilor la turneele băieților și fetelor este rezultatul direct al luptei sextuplei campioane de la Wimbledon. Acum, după ce am înțeles că WTA nu este doar o abreviere abstractă, după ce am văzut cine sunt celelalte 24 dinaintea Simonei, ne putem întoarce în prezent. La cele 40 de puncte care o separă pe Simona Halep de Garbine Muguruza, principala urmăritoare.
Liniște! Silence, please!
Turneul Campioanelor (23-29 octombrie 2017) va decide ocupanta locului numărul 1 la finalul anului 2017. Inevitabil decuplată în momentul finalei de la Beijing cu Caroline Garcia, Simona Halep poate recupera oboseala psihică în cele două săptămâni de până la Singapore. Extenuare psihică și totodată eliberare, fiindcă lupta pentru supremație a fost presărată cu multe încercări. Îi datorăm liniște Simonei în această perioadă, care s-ar putea transforma într-un alai de festivism. Indiferent ce se va întâmpla acolo, la Turneul Campioanelor, semnificația profundă a reușitei de la Beijing este că Simona a trecut dincolo de obsesii, frustrări și îndoieli. Felul în care va fi tratată de organizatori, de adversare și de publicul de pretutindeni va fi altul de acum încolo. Cred că are puterea să digere imensul cadou pe care și l-a făcut. Restul este tenis.