Este lupta Simonei cu ea însăși. Cu ideile preconcepute ale altora, dar și ale noastre. Aici iese mereu învingătoare.
Cuvinte. Tristețea, oboseala, gustul oribil al înfrângerii. Privirea Simonei. Ochii duși în fundul capului, din nou tristețea care strânge ca o menghină. Trebuie și cuvinte. Nu avem ce să îi reproșăm. Greșit, nu avem dreptul să reproșăm ceva unui om care își pune sufletul pe teren. Avem însă datoria să îi fim recunoscători pentru această călătorie spre tărâmuri puțin cunoscute nouă. Sacrificiu, demnitate, curaj, ambiție nesfârșită, umanitate, credință.
A fost mai bună Caroline?
Simona Halep a onorat finala de la Melbourne cu un joc extraordinar. Calitate tehnică, spectacol. Toate finalele ei au avut o poveste în spate. Dramatism, răsturnări de situație. Au fost finale epice, cum se zice acum și la matul din centrul satului. Preferam niște meciuri terne, cu victorii fără strălucire. Caroline Wozniacki a știut să se hrănească din energia Simonei. S-a apărat foarte bine, ceea ce știam, dar au apărut și momente în care a atacat. Ceea ce știam mai puțin. A fost mai bună Caroline? Scorul spune că da, atitudinea din teren și mingile câștigătoare ale Simonei spun altceva. Dacă a pierdut, a pierdut pentru că și-a asumat rolul celei care impune ritmul, fără să mai aibă însă suportul unei forme fizice impecabile. Dar felul în care Simona a trecut peste durerea din oase, articulații și mușchi este o lecție inaccesibilă celor mai mulți dintre noi.
Ceva pentru viitor
Uzura meciurilor de la începutul turneului și-a băgat capul pe fereastră cam pe la mijlocul setului al doilea. Ca un musafir nechemat. Acea cavalcadă emoțională, psihică și fizică de la întâlnirile cu Destanee Aiava, Lauren Davis (mai ales) și Angelique Kerber s-a decontat în finala cu Wozniacki. Aici are dreptate marele campion suedez Mats Wilander, al cărui pronostic dinaintea meciului speram să se infirme ca de atâtea alte ori. Zice Mats, probabil că pasul următor pentru Simona este să învețe să își câștige mai repede partidele din primele tururi la turneele de Grand Slam. Să economisească energie pentru partea de final a acestora. Să nu se mai expună accidentărilor.
Diversificarea jocului
Cu ce rămânem în afară de regrete și de tot felul de patetisme pe care tastatura parcă le scrie singură? Simona Halep a încercat să ia meciul în mână, să nu mai aștepte. Țineți minte finala cu Ostapenko, de la Roland Garros. La fel procedase în fața Angeliquei Kerber. Nu doar că a încercat, a jucat chiar așa. Acest tenis comportă riscuri de care o adversară cu tenacitatea Carolinei Wozniacki poate profita. Dar în sine, această schimbare nu este o înfrângere, este o victorie uriașă pentru Simona. Mult mai echilibrată emoțional, cu un repertoriu tehnic în plină diversificare și rafinare - vezi ruperile de ritm, vezi "scurtele" (încă departe de perfecțiune), vezi contre-pied-urile sau drive-vole-urile -, Simona se anunță o jucătoare mai bună și mai completă la acest încă nou an 2018.
Cuvinte. E timpul să ne retragem în vârful picioarelor. Știe că nu este singură, i-au arătat asta românii din tribunele arenei Rod Laver. Superbi acei oameni! Mulțumim, Simona, odihnește-te și ia-o de la capăt! Și da, poate că ea, Caroline, a fost mai bună astăzi. Un motiv în plus să nu lași lucrurile așa, neterminate.