Cum se naşte Dumnezeu

Locuia pe pod. Când se plictisea, dormea sub pod. Avea o barbă căruntă , iar părinţii din zonă îl foloseau ca ameninţare pentru plozii lor. - ce jalnic -
Se prefăcea mort de beat pe străzile principale ca lumea să-l bage-n seamă, să-l jignească şi să-şi facă de cap cu cuvinte - pentru scurt timp - fiindcă nu le avea prea bine cu prefăcutul.
Se scobea în nas şi mirosea a rahat. A rahat proaspăt. Hainele îi erau îmbibate de mirosuri fatale, iar părinţii din zonă îl foloseau ca puternică ameninţare pentru plozii lor. - ce jalnic -
Se simţea bine. Când venea frigu' se înfofolea cu tot felul de haine, mai mereu de femeie fiindcă de-astea găsea pe la containere. Ştia să scrie şi le cerea copiilor foi şi pixuri, dar nimeni nu-i dădea nimic.
- Îl vezi că te abordează, ce faci? -
Băgau capul în pământ şi grăbeau pasul, iar el nu se mai complica. Îşi repeta ideile de 3 ori în minte şi apoi trecea mai departe. - Le tipărea -
Se-ndrăgostea în fiecare zi de aceeaşi femeie al cărui nume jura în fiecare seară că n-o să şi-l mai amintească. - ce mincinos mai e şi ăsta... -
Şi la un moment dat nu mai apare. Asta nu pentru o zi două. Nu mai apare pentru mult timp.
Iar părinţii din zonă nu mai aveau ce ameninţare să găsească pentru plozii lor. - mi-e silă -
Devenea din ce în ce mai important în rândul lumii.

Cum s-a născut Dumnezeu?
Ca oricare altul dintre noi. Doar că el era ameninţarea părinţilor pentru plozii lor şi el nu ştia ce-a făcut.

Locuia pe pod. Delete. Sub pod.
Şi-şi petrecea nopţile jucând poker la aceeaşi masă cu diavolul. Se înţelegeau perfect, deşi au mai avut probleme. Stăteau unul lângă altul şi discutau despre femei în timp ce se-mpărţeau cărţile şi se bea whisky.
Fără să-şi vadă cărţile, se uită-n ochii partenerilor de joc, în principiu ai partenerului de discuţii despre femei şi: "ALL IN".
La care ei: "mare greşeală".

Şi zeii greşesc.


Darămite oamenii.