Poem fără moaşă

Eşti mereu în alt vers - spic al lui Dumnezeu
pentru pâinea zilei de mâine -
pe firimiturile celei date nouă astăzi
stau aşezaţi heralzii pândind o zi de joi cu o ploaie mare
crainicii negri vin numai când cinezi
singur cu poemul zilei de azi
nu ai moaşă la el - te încurajezi cu sfatul unui francez
care a scris despre după-amiezile cu fauni
"poemul are loc de unul singur"
Asta mă pune pe gânduri dacă nu cumva
şi viaţa ta este o firimitură dintr-un alt vers
după cum şi Iisus e doar în epistolele apostolilor
În poemul cu moaşă Eclesiastul scrie în locul tău
poţi cina cu apostolii
şi poţi înmulţi pâinea şi vinul
dar nu ştii ce vei scrie în versul zilei de mâine
pentru care mănânci pâinea zilei de azi
cum nici moaşa nu va să ştie dacă fătul va avea
două capete lipite unul de altul
sau va avea buză de iepure
Asta mă face să cârtesc
- nimeni nu vorbeşte despre firimiturile de la
masa Cinei de taină
- nimeni nu vorbeşte despre cealaltă mână
care înaintează numele scribului corifeilor Academiei
- nimeni nu ştie dacă s-a născut cel cu mâna
care-i va ciopli numele pe un lemn de cruce
Nu ai moaşă la naşterea poemului de azi -
mâinile tale îl spală de sânge şi-i taie
cordonul ombilical -
literele zburdă o vreme prin striaţiile creierului
precum mieii pe pajişte cu ochii în pământ,
cu gâtul îndoit nătâng
pentru ghearele cu care vulturii şi lupii
îi înşfacă dintre ierburi
acum ai sânge pe pagină -
sângele nu se-ntoarce niciodată în rană
nici literele pe nămolurile lăptoase ale nopţilor
din creier
o moaşă se poate spăla de sângele fătului
tu nu poţi aduna în jurul poemului de azi
nici doisprezece apostoli, nici doisprezece cerşetori
de pe stradă
doar heralzii lui Vallejo sunt aproape
ei adună oricând doisprezece blajini, doisprezece apostaţi,
doisprezece tâlhari
şi te pândesc cum tremuri între litere
ca într-o pădure sinistră care creşte în jurul tău
cu fiecare cuvânt al poemului de mâine

(în perioada 15 august 2017 - 31 decembrie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)