Utopia ninsorii / Poezia

Utopia ninsorii

E timpul să ne gândim la utopia unui fulg de zăpadă
să ni-l închipuim inocent înfăşurându-ne inima,
căci nu altfel am fost aruncaţi pe pământ
ci prinşi în paraşuta albă a sufletului.

Dacă pleci într-o noapte de iarnă din patul tău cald
înconjurat vei fi ca o lampă de sute de fluturi,
împroşca-vor aripile lor cu polen sideral
ca faraonilor o mască de aur îţi vor pune pe chip.

Împlinite acestea, poţi să adormi fără grijă
braţele împreunate a rugă din umeri nu le mai ai,
foarfeca grădinarului ţi le-a tăiat într-o clipă
ca pe un mănunchi inutil de tulpini.

Şi glasul pierdutu-l-ai, afară doar dacă
cineva peste pieptul tău îşi coboară urechea:
atunci îl aude izvor cristalin curgând înainte
sub luciul verde al gheţii din veac.


Poezia

Pentru prefăcuţi poezia e un cub de gheaţă
adică un obiect totuşi solid
(deşi pînă la urmă incert)
care dă fiori pe şira spinării

cu înnăscută ştiinţă o pescuiesc ei
din paharul tulbure - exact cu un cleştişor -
apoi o aşază simplă şi unică
pe farfurie în toată splendoarea

eu însă pentru ca s-o întîlnesc
trebuie să umblu cu mîinile oarbe
în cămara năduşită a sîngelui
neştiind dacă nu cumva o sugrum pe întuneric

zi de zi mă uit ca un fotograf
prin mîneca hainei tatălui meu mort
unde roiesc de şapte ani furnicile
pîndind să-i imprim pe suflet imaginea

plîngîndu-mi mie însumi de milă
uneori sînt silit s-o prind de urechi
ca pe un elev ascuns de teama pedepsei
sau ca pe o pradă

dar cruzimea şi riscul nu mă ruşinează
ci mă umplu cu un fel de dibăcie din dragoste
nu e de mirare: i-aş fi croitorul
care şi legat la ochi îi coase veşmintele

(în perioada 15 august 2017 - 31 decembrie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)