LIBERTY GAL sau Pe strada cu vedere la Statuia Libertăţii

mă uit la televizor
America's Got Talent
o fată cu faţa arsă
şi voce de îngereasă
un băiat care dansează
cu mişcări de robot
o familie care dresează
căţeluşi cu funduliţe
un bărbat care se balansează
pe douăzeci de scaune
un magician care evadează
din morminte
juraţii celebrităţi care caută
cuvinte lacrimi zâmbete backstories
poveştile ascunse
transparente siropoase solzoase miraculoase
schelete din closete
animate ca nişte zombies
în lumina reflectoarelor
va câştiga talentul sau mila
aceasta-i întrebarea
şi cum compari
talente atât de diferite
cine va lua milionul de dolari
voi afla la capătul acestei ore
care trece clic-clic taste de laptop
clic-clic bătrân ceas cu cuc
clic-clic singurătatea alergătorului
de cursă lungă
nu ştiu de ce
îmi vine în minte filmul ăsta
pe care nu l-am văzut niciodată
dar mi-a plăcut titlul
clic-clic eu şi singurătatea mea
cu genunchii jupuiţi
de la atâta alergat şi căzut
căzut şi alergat
milă după milă
clic-clic
a mai trecut o secundă
din cursa asta netelevizată
singurătatea mea va câştiga
milionul de dolari
şi va pleca în vacanţă
în Caraibe
îşi va lua un iubit
sau doi sau trei
şi mă va lăsa
singură

*****

mi-am cumpărat un Picasso
nu un tablou
o tapiserie indiană
de la un târg de stradă
pe Broadway
între străzile 8 şi 14
puzderie de oameni
mirosuri
mâncăruri etnice
de la cârnaţi la tofu
orez, condimente, castraveciori prăjiţi
ce vrei şi ce nu vrei
continente pe un trotuar
un microcosmos
de bucătării şi civilizaţii
duminica după amiază
în New York
lumea cumpără
brăţări tibetane şi empanade mexicane
perne indiene şi măşti africane
argintării europene şi veste indigene
culori, zgomote, cuvinte
se amestecă şi fierb
în tochitura multi-culturală
mă simt bine
mă simt acasă
mă simt anonimă
în vânzoleala de vară
din Manhattan
ajung la Union Square
unde lumea se-adună să protesteze
ceea ce tocmai s-a întâmplat
în Charlottesville
unde naţionaliştii albi
au mărşăluit au distrus au ucis
fascismul e aici
scrie pe o pancartă
istoria se repetă
din nou din nou din nou
din vechi în nou
nu învăţăm nimic
nu ştim să fim alături
oameni
de toate felurile culorile trecuturile viitoarele
care e pluralul de la viitor?
nu mai ştiu exact
lumea strigă protestează inflamează
aerul de vară miroase a furie frustrare neputinţă
o femeie a murit
un tânăr neo-Nazi
a intrat cu maşina în cei ce militau
pentru love
fără cuvinte
ajung acasă
pun tapiseria picasso-indiană
pe un perete
şi mă holbez la ea
la ochii ăia asimetrici mov cu verde
gura aia roşie strâmbă
nasul ăla galben distorsionat
mi-amintesc cum pictam fluturi
în clasa a treia în România
amestecam acuarelele pe o foaie albă
o îndoiam
apăsam pe ea până culorile
intrau una în alta şi gata
ce fluture ce minune unicat
în insectarul de hârtie
mama îi prindea în pioneze
în camera mea
acum
faţa asta cubistă
frumoasă
ca un amalgam de gânduri suprapuse
nu mai sunt sigură
dacă am cumpărat-o sau
a apărut pur şi simplu
de la atâtea îndoieli şi presări
a răsărit ca un soare curcubeu distorsionat
pe căptuşeala minţii mele
pe lumina reflectată în dosul
ochiului meu
în celula albă
unde se zbuciumă nervoasă
pupila neagră

(în perioada 15 august 2017 - 31 decembrie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)