21.12.2017
Ce supărat e domnu' Marius că stă la etajul patru şi are casa plină de furnici. E supărat şi nu înţelege: "Cum naiba au ajuns tocmai aici?!". Sub pervazul cu trei flori superbe din sufragerie - trandafirul japonez, spicul auriu şi floarea pasiunii - sunt vreo câteva cuiburi de furnici. Şi colcăie. Şi colcăie. Iar, la fiecare mişcare a domnului Marius, sub picioarele sale aude patrulările furnicilor. Ştiţi, noaptea nu doarme fiindcă le aude. Le vede sub pat şi le simte între degetele de la picioare cum îi împânzesc corpul.

Dar furnicile nu au nicio treabă cu domnu' Marius. Ele, de fapt, îl ignoră în adevăratul sens al cuvântului. Ele depind de micile firimituri din bucătărie.

A cumpărat un spray anti-furnici. Iar în clipa în care aproape pulveriza spray-ul pe cuiburile furnicilor s-a gândit că e cea mai uşoară variantă, iar variantele uşoare sunt pentru oameni slabi. Domnu' Marius era un om foarte puternic. Sub nicio formă unul slab.

Aşa că le-a ignorat. Ba chiar a început să le lase intenţionat firimituri, şi altele ce le mănâncă furnicile.

Iar casa domnului Marius a devenit un adevărat muşuroi. Se tot plimbă prin toată casa şi îşi triază firimiturile, resturile şi începe să colecţioneze parcă, să-şi facă provizii.

Se mişcă din ce în ce mai rapid şi parcă devine încet încet ghidul furnicilor ce-i mărşăluiesc prin casă. Şi le conduce şi le invită până şi în cele mai ascunse cotloane ale imensităţii pe care dumnealui o numeşte casă.

Obiectele sale proprii încep să capete dimensiuni uriaşe, iar forţa sa de muncă scade, invers proporţional cu energia şi dorinţa. Furnicile numesc de asemenea, casa domnului Marius, ca fiind şi casa lor.

Fiindcă abia acum, domnul Marius realizează câtă putere are în faţa furnicilor şi cât de important e să fii bărbat într-un muşuroi de furnici.

Să fii infim şi totuşi atât de important în muşuroiul ăsta imens.

0 comentarii

Publicitate

Sus